Pododermatita este o patologie progresivă și cronică care afectează zona plantară a picioarelor păsărilor. Inițial, începe ca o inflamație a țesutului pielii, dar pe măsură ce procesul progresează, structurile mai profunde (cum ar fi articulațiile, tendoanele și oasele) pot fi afectate. Este un proces de etiologie multifactorială care este în general asociat cu manipularea incorectă a păsărilor. Prin urmare, prevenirea acestei patologii se concentrează pe menținerea unor condiții bune de mediu și a unei alimentații adecvate.
Dacă doriți să aflați mai multe despre cauzele pododermatitei la păsări, simptomele și tratamentul acesteia nu ezitați să citiți următoarele articol de pe site-ul nostru unde vorbim despre cauzele, simptomele și tratamentul acestei patologii.
Ce este pododermatita la păsări?
Pododermatita este o patologie progresivă și cronică care afectează zona plantară a picioarelor păsărilor Ca o consecință a unei serii de factori predispozanți, la nivel plantar își are originea o leziune care se infectează și afectează progresiv țesuturile mai profunde.
Este un proces tipic al animalelor crescute în captivitate, și poate apărea la specii foarte diverse, precum păsările de curte (găini, curcani), păsările de pradă, psitacinele (în special amazoanele, perusii și cacații), canari și cinteze.
Descoperă mai multe despre Păsările de pradă sau păsările de pradă: tipuri, caracteristici, nume și exemple sau Tipurile de canari și numele lor în aceste alte două postări pe care le sugerăm.
Clasificarea pododermatitei la păsări
Pododermatita la păsări poate fi clasificată în 5 grade în funcție de gravitatea leziunilor:
- Grad I: există o slăbire a zonei plantare, dar bariera epitelială rămâne intactă, deci nu există infecție asociată.
- Grad II: caracterizat de inflamație însoțită de o infecție localizată, care afectează structurile superficiale ale pernuței plantare care sunt în contact cu cei slăbiți. zonă.
- Grad III: Inflamația și infecția se răspândesc și sunt însoțite de umflături.
- Grad IV: infectia afecteaza structurile vitale mai profunde, si poate provoca tendinita, sinovita si/sau osteomielita.
- Clasul V: este progresia clasei IV. Se caracterizează prin prezența deformărilor piciorului.
Cauzele pododermitei la păsări
Pododermatita are o etiologie multifactorială. Este o patologie care apare ca consecința unei combinații de factori predispozanți care au un numitor comun: managementul incorect al păsărilor (de la alimentația lor până la cel de mediu și igienic). condiţii).
Cei mai relevanți factori care pot declanșa apariția pododermatitei plantare sunt:
- Alimentarea inadecvată: carenţele de vitamine, în special de vitamina A şi E, se corelează cu o predispoziţie mai mare la apariţia pododermitei.
- Excesul de greutate: Obezitatea duce la o supraîncărcare a greutății la nivel plantar, care poate provoca o uzură mai mare a zonei și o contribuție mai mică a zona din cauza presiunii suferite de capilarele sanguine.
- Lipsa de exercițiu: restricția exercițiului fizic la păsări înseamnă că acestea petrec prea mult timp cocoțate pe bibani, ceea ce favorizează eroziunea a epiteliului plantar și scăderea aportului de sânge în zonă.
- Îngrijire slabă a ghearelor: Ghearele extrem de lungi împiedică pasărea să se cocoțeze într-o poziție naturală, ceea ce încurajează eroziunea epiteliului plantar din zonele respective. de cel mai mare sprijin. În acest articol de pe site-ul nostru puteți consulta Tipurile de picioare de pasăre.
- Bâte, stinghii și stinghii inadecvate: un design slab al acestor elemente determină sprijinirea incorectă continuă a păsării și împiedică răspândirea greutății uniform pe toată suprafața plantară. Aceasta înseamnă că există zone care suportă mai multă greutate și sunt mai predispuse la traume și răni. Tipul de material cu care sunt realizate umerasele poate predispune si la aparitia pododermatitei.
- Umiditatea: este un factor important la păsările de curte. Acumularea excrementelor într-un substrat slab absorbant înseamnă că pernuțele pentru picioare sunt întotdeauna umede și, prin urmare, sunt mai susceptibile la eroziune și infecție.
- Lipsa igienei în mediu: când există o lipsă de igienă în mediul care înconjoară animalul (colivi, bibani, bibani, etc.), orice leziune la nivel plantar poate fi colonizată de bacterii.
Acești factori predispozanți determină scăderea perfuziei sanguine în zona plantară și apariția unei leziuni inițiale la nivel plantar. Epiteliul plantar erodat nu este capabil să acționeze ca o barieră de protecție, ceea ce permite intrarea bacteriilor patogene prin piele (Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Pseudomonas etc.).) și apariția unei infecții asociate. Deși nu este o boală transmisibilă, este obișnuit ca animalele care trăiesc în aceeași cușcă și sunt supuse aceluiași mediu să sufere simultan de această patologie.
Așa cum am menționat, bacteria Escherichia coli poate provoca colibaciloză aviară, o boală infecțioasă. Pentru mai multe informații despre colibaciloza aviară, simptomele, diagnosticul și tratamentul acesteia, în această postare.
Simptome de pododermatită la păsări
De regulă generală, pododermatita afectează de obicei ambele picioare. Semnele clinice pe care le putem observa asociate acestei patologii depind de gradul ei de evolutie:
- Grad I: hiperemie se poate observa la nivel plantar, eritem (roșeață), hipercheratoză (formarea unui calus), epiteliu uzat sau o zonă de ischemie precoce (aspect palid al pielii).
- Grad II: caracterizat prin prezența veziculelor, ulcerelor sau rănilor focale cu sau fără crustă și zone de necroză ischemică a epiteliului.
- Grad III: în ulcere apar edeme, flanșe necrotice și inflamație a țesutului subcutanat adiacent ulcerelor.
- Grad IV și V: sunt afectate țesuturile mai profunde, observându-se tendinita, sinovita și/sau osteomielita. Anchiloza, septicemia și deformările piciorului pot apărea ca complicații ale procesului.
Diagnosticul pododermatitei la păsări
Pentru a aborda diagnosticul de pododermatită trebuie avute în vedere următoarele puncte:
- Anamneză și anamneză: trebuie colectate informații despre apariția și evoluția leziunilor. În plus, trebuie identificate erorile de manipulare care ar fi putut cauza patologia.
- Examinarea completă a păsării: Ambele extremități trebuie examinate, deoarece leziunile apar în general bilateral (la ambele picioare). În plus, trebuie acordată o atenție deosebită greutății și stării corporale, deoarece acestea pot fi factori predispozanți pentru această boală.
- Citologia leziunilor: se poate observa prezența bacteriilor, ciupercilor și a celulelor inflamatorii.
- Cultură microbiologică și antibiograma: acestea vor fi necesare în caz de infecție pentru a putea identifica agentul cauzal și a stabili antibioticoterapie specifică.
- Raze X ale extremităților: În cazul leziunilor profunde, este important să se efectueze radiografii pentru a evalua dacă osul dedesubt are a fost afectat (osteomielita).
Tratamentul pododermitei la păsări
Așa cum am explicat, pododermatita este o patologie progresivă și cronică. Pe măsură ce trece timpul, leziunea se extinde în țesuturile mai profunde, ceea ce agravează prognosticul bolii. Din acest motiv, este important ca odată diagnosticat, tratamentul să fie instituit imediat pentru a preveni cronicizarea procesului.
Tratamentul pododermitei la păsări depinde de severitatea și gradul de evoluție În cazurile ușoare, tratamentul farmacologic va fi suficient, în timp ce în cazurile severe. cazuri va fi necesară combinarea tratamentului farmacologic cu cel chirurgical. În termeni generali, cele mai importante puncte în tratamentul pododermitei sunt următoarele:
- Corectarea erorilor de operare: Primul pas în abordarea bolii este determinarea cauzei acesteia și eliminarea acesteia. Pentru aceasta, este necesar să se identifice erorile în managementul păsării, fie că sunt nutriționale, de mediu sau igienice, și să le modifice prin bune practici de management.
- Tratament farmacologic: În fazele inițiale în care epiderma este îngroșată și întărită, se folosesc adesea unguente emoliente pentru hidratarea pielii și facilitarea absorbția altor medicamente. În plus, este indicat să folosiți antiseptice precum clorhexidina pentru a preveni colonizarea bacteriilor în leziune. În caz de infecție (adică din gradul II) va fi necesar să stabilirea terapiei cu antibiotice În fazele inițiale ale infecției va fi suficientă administrarea de antibiotice topice., în timp ce în stadii mai avansate acestea trebuie administrate sistemic. Alegerea antimicrobiană ar trebui să se bazeze pe sensibilitatea observată în antibiogramă.
- Tratament chirurgical: în stadii avansate, curățare chirurgicală, debridați rana și revigorează marginile pentru a favoriza vindecarea. Când există afectarea profundă a țesuturilor (tendinită, sinovită sau osteomielita) poate fi necesară amputarea membrului afectat.
Atât tratamentul farmacologic, cât și cel chirurgical trebuie să fie complementat cu bandaje căptușite pentru a înmuia suportul astfel încât să reducă presiunea exercitată asupra plăgii.. În plus, ca tratament suplimentar se poate folosi terapia cu laser (laser de putere redusă), care intensifică regenerarea, stimulează fibrinoliza și microcirculația, favorizând astfel rezoluția proces.
Prevenirea pododermitei la păsări
Prevenirea pododermatitei la păsări se bazează fundamental pe managementul corect al:
- Hrana: trebuie sa fie potrivita pentru specia de pasare in cauza, atat calitativ cat si cantitativ. Aportul de vitamine (în special vitamina A și E) trebuie avut grijă și procentul de grăsime trebuie redus pentru a evita supraponderabilitatea.
- Exercițiu fizic zilnic: Ideal este ca păsările să aibă facilități sau voliere care să le permită să zboare și să facă mișcare în mod continuu. Când acest lucru nu este posibil, este important să li se ofere posibilitatea de a-și părăsi cușca zilnic, astfel încât să poată zbura liber. Acest lucru va ajuta la reducerea riscului de obezitate și va împiedica păsările să petreacă perioade excesiv de lungi de timp pe bibani sau bibani.
- Verificarea de rutină a unghiilor și a zonei plantare a picioarelor: îngrijirea și tunderea corectă a unghiilor, precum și întrucât examinarea de rutină a zonei plantare a picioarelor va ajuta la detectarea leziunilor în stadii incipiente, ceea ce va îmbunătăți prognosticul bolii.
- Bâte, stinghii și stinghii adecvate: Ar trebui evitate bibanile complet netede și regulate, deoarece obligă păsările să susțină întotdeauna aceeași zonă de suprafața plantară. Este indicat să folosiți ramuri neregulate, cu diametre, texturi și forme diferite, care imite ramuri naturale. De asemenea, este interesant faptul că ele prezintă o oarecare mobilitate, deoarece aceasta permite fulcrului să fluctueze și favorizează perfuzia sângelui în zonă.
- Evitați umiditatea: În cazul păsărilor de curte, este important să folosiți un substrat absorbant care să mențină podeaua mereu uscată. Stâlpii și bibanii ar trebui, de asemenea, întotdeauna păstrate uscate.
- Curăţarea mediului înconjurător: este important să se menţină un nivel ridicat de igienă în cuştile, stinghiile, beţişoarele şi stinghiile păsărilor. Materialele trebuie să permită curățarea și dezinfecția corespunzătoare pentru a evita apariția focarelor infecțioase. Substratul folosit la păsări de curte trebuie înlocuit frecvent pentru a-l menține cu un nivel adecvat de igienă.
