Pododermatita felină este o boală rară care afectează labele felinelor mici. Cea mai posibilă origine este mediată imun și se caracterizează printr-o umflare moale a pernuțelor în care apar uneori ulcere, durere, șchiopătură și febră. Este un proces inflamator compus dintr-un infiltrat de plasmocite, limfocite și celule polimorfonucleare. Diagnosticul se realizează cu apariția leziunilor, prelevarea de probe și examenul histopatologic. Tratamentul este lung și se bazează pe utilizarea antibioticului doxiciclină și imunosupresoare, lăsând operația pentru cazurile cele mai dificile.
Citiți în continuare acest articol pe site-ul nostru pentru a afla despre pododermatita la pisici, cauzele, simptomele, diagnosticul și tratamentul acesteia.
Ce este pododermatita la pisici
Pododermatita felină este o boală inflamatorie limfoplasmocitară a pernuțelor metacarpiene și metatarsiene ale pisicilor, deși digitală. Se caracterizează printr-un proces inflamator care face tampoanele moi, dureroase, cu crăpături, hipercheratoză și spongiozitate.
Este o boală rară care apare mai ales la pisici indiferent de rasă, sex și vârstă, deși pare mai frecventă la masculii care au a fost sterilizat.
Cauzele pododermatitei feline
Originea exactă a bolii nu este cunoscută, dar caracteristicile patologiei arată o posibilă cauză mediată imun. Aceste caracteristici sunt:
- Hipergamaglobulinemie persistentă
- Infiltrarea tisulară grea a celulelor plasmatice
- Răspunsul pozitiv la glucocorticoizi indică o cauză mediată imun
În alte ocazii s-a observat că prezintă recăderi sezoniere, care pot indica o origine alergică.
Unele articole asociază pododermatita cu virusul imunodeficienței feline, raportând coexistența în 44-62% din cazurile de pododermatită feline.
Pododermatita plastică în unele cazuri apare împreună cu alte boli, precum amiloidoza renală, stomatita plasmacitară, complexul de granulom eozinofil sau glomerulonefrita mediată imun.
Simptome pododermatitei feline
Cele mai frecvent afectate tampoane sunt metatarsienele și metacarpiene, iar mai rar cele digitale. De obicei afectează mai multe membre.
Boala începe de obicei cu o ușoară umflare care continuă să se înmoaie (umflare moale), să se exfolieze, să sufle și să provoace abcese și ulcere în 20-35% din cazuri. În anumite cazuri, arhitectura tampoanelor afectate se pierde.
schimbarea culorii este foarte vizibilă la pisicile cu blană deschisă, ale căror pernițe devin violete cu dungi albe solzoase cu trăsături cu hiperkeratoză.
Majoritatea pisicilor nu vor avea simptome, dar altele vor avea:
- Moale
- Durere
- Ulcerație
- Sângerare
- Umflarea tampoanelor
- Febră
- Limfadenopatie
- Letargie
Diagnosticul pododermatitei la pisici
Diagnosticul pododermatitei feline se face prin examinare si anamneza, diagnosticul diferential si prelevarea unei probe prin citologie si analiza acesteia la microscop.
Diagnosticul diferențial al pododermatitei la pisici
Va fi necesar să se diferențieze semnele clinice pe care pisica le prezintă cu alte boli care provoacă semne similare legate de inflamația și ulcerația de hashe-urile, cum ar fi:
- Complex de granulom eozinofil
- Pemphigus foliaceus
- Virusul imunodeficienței feline
- dermatită de contact iritantă
- Piodermie
- Micoză profundă
- Dermatofitoză
- Eritem multiform post herpetic
- Epidermoliza buloasă distrofică
Diagnosticul de laborator al pododermatitei la pisici
La analizele de sânge se poate observa o creștere a limfocitelor și neutrofilelor și o scădere a trombocitelor. În plus, biochimia va evidenția hipergammaglobulinemie.
Diagnosticul definitiv se realizează prin prelevarea de probe. Se poate folosi o citologie, unde se vor observa celule plasmatice și polimorfonucleare abundente.
Biopsia diagnostichează boala mult mai precis, observând prin analiză histopatologică o acantoză a epidermei cu ulcere, eroziune și exudare. In tesutul adipos si derm se afla infiltratul compus din plasmocite care modifica arhitectura histologica a tamponului. De asemenea, puteți vedea unele macrofage și limfocite și celule Mott și chiar și eozinofile.
Terapia pododermatitei feline
Pododermatita plasmatică la pisici este tratată în mod ideal cu doxiciclină, care rezolvă mai mult de jumătate din cazurile de boală. Tratamentul trebuie să dureze 10 săptămâni pentru a restabili aspectul normal al tampoanelor și se utilizează zilnic o doză de 10 mg/kg. zi
Dacă după acest timp răspunsul nu este cel așteptat, se pot folosi imunosupresoare precum glucocorticoizi precum prednisolon, dexametazonă, triancinolonă sau ciclosporină.
Intervenția chirurgicală de excizie a țesutului afectat se efectuează atunci când remisia sau ameliorarea așteptată nu a apărut după terminarea tratamentului.
