Hifema constă în acumularea de sânge în camera anterioară a globului ocular, adică în spațiul dintre cornee și iris. Poate fi cauzată de cauze circumscrise ochiului însuși sau de cauze sistemice, care vor determina dacă este vorba de un hifem unilateral (care afectează doar un ochi) sau bilateral (care afectează ambii ochi). Determinarea cauzei specifice care dă originea hipema va fi esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și stabilirea unui prognostic asupra procesului.
Dacă sunteți interesat să aflați mai multe despre hifema la câini, simptomele și tratamentul acesteia, nu ratați acest articol de pe site-ul nostru la care am vorbit despre etiologia ei, diagnosticul și tratamentul ei.
Ce este hyphema la câini?
Camera anterioară a globului ocular este spațiul dintre cornee și suprafața irisului. Umoarea apoasă este găzduită în camera anterioară, care ar trebui să fie transparentă în condiții normale. Cu toate acestea, uneori există o extravazare de sânge din uvea anterioară (iris și corpul ciliar) în camera anterioară În această situație, componentele sângelui (celulele și plasma sanguină) se amestecă cu umoarea apoasă, făcând ca aceasta să capete o culoare roșiatică.
Acumularea de sânge în camera anterioară a globului ocular se numește hyphema sau hyphema. De obicei, se observă de obicei în partea inferioară a ochiului, deoarece conținutul de sânge scade din cauza efectului gravitației. Cu toate acestea, atunci când câinele își mișcă capul, sângele este distribuit în toată camera anterioară, prezentând o culoare roșiatică omogenă. Trebuie remarcat faptul că sângele din camera anterioară nu se coagulează de obicei ușor din cauza eliberării de fibrinolizine (enzime care dizolvă cheaguri de fibrină) de către iris. Din acest motiv, cheaguri de obicei nu apar decât după 4-7 zile după începerea sângerării.
În funcție de severitate și amploare, hipema oculară poate fi clasificată ca:
- Grad I: când ocupă mai puțin de o treime din camera anterioară.
- Grad II: când ocupă jumătate din camera anterioară.
- Grad III: când ocupă trei sferturi din camera anterioară.
- Grad IV: când ocupă întreaga cameră anterioară.
Cauzele hifemei la câini
Când vorbim despre cauzele hifemei la câini, este posibil să vorbim despre cauze locale (în ochiul însuși) sau cauze sistemice. În continuare, le vom vedea mai detaliat.
Cauzele locale ale hifemei la câini
Există diverse afecțiuni oculare care pot declanșa o hipema la câini:
- Traumatism ocular: aceasta este cauza cea mai frecventă.
- Uveita: proces inflamator care afectează uvea (tunica vasculară a ochiului)
- Glaucom.
- Dezlipire de retina.
- Neoplasme oculare: cum ar fi limfoamele.
- Anomalii oculare congenitale.
În general, cauzele circumscrise ochiului dau naștere la hifeme unilaterale, adică afectează doar un ochi.
Cauze sistemice ale hifemei la câini
Cele două cauze sistemice care pot provoca o hifemă la câini sunt:
- Hipertensiune arteriala.
- Tulburări de coagulare: trombocitopenie, coagulopatii precum boala Von Willebrand, intoxicații cu anticoagulante, ehrlichioză etc.
Când cauza este sistemică, hipema este de obicei bilaterală, adică afectează ambii globi oculari.
Simptome de hipema la câini
Semnele clinice asociate cu hipema la câini sunt următoarele:
- Bandă roșiatică în camera anterioară a ochiului: va fi mai mult sau mai puțin extinsă în funcție de gravitatea procesului. Când animalul își mișcă capul, sângele este dispersat în toată camera, prezentând o culoare roșiatică omogenă.
- Blefarospasm: închiderea ochilor din cauza durerii oculare
- Epiphora: ruptură continuă.
Diagnosticul hifemei la câini
Diagnosticul hifemei la câini trebuie efectuat de către un medic veterinar specializat în oftalmologie. Mai exact, diagnosticul de hipema la câini include:
- Examen oftalmologic complet: Camera anterioară a ochiului trebuie studiată dintr-o perspectivă laterală folosind o lumină cu fantă pentru a localiza corect focar hemoragic. În cazul hifemei unilaterale, este important să se efectueze o examinare completă a ochiului sănătos, deoarece poate oferi informații utile pentru diagnostic.
- Tonometrie: pentru a măsura presiunea intraoculară.
- Ecografia oculară: este un instrument de diagnostic foarte util care ajută și la stabilirea unui prognostic despre proces.
- Analiza sângelui și măsurarea tensiunii arteriale: este esențială în cazul hifemei bilaterale, deoarece cauza este de obicei sistemică.
Pentru a ajunge la un diagnostic definitiv de hifem ocular, este necesar să se excludă următoarele diagnostice diferențiale:
- Exsudatul inflamator hemoragic în camera anterioară: Spre deosebire de hipema, exudatul inflamator hemoragic are o culoare mai gălbuie, mai densă și ocupă. întreaga cameră anterioară (nu doar partea inferioară).
- Hemoragia vitroasă: în acest caz colorația roșiatică este în spatele pupilei (în camera vitroasă). Cu toate acestea, nu trebuie exclusă posibilitatea apariției concomitente a hifemului și a hemoragiei vitroase. În caz de hemoragie vitroasă, examinarea fundului de ochi va fi dificilă sau imposibilă.
- Hemoragie la nivelul corneei sau irisului: Observând camera anterioară din perspectivă laterală, se va putea diferenția locația precisă a focalizare hemoragică.
Tratamentul hipema la câini
Hifema este considerată o urgență oftalmologică care necesită asistență medicală imediată De aceea, atunci când bănuiți că câinele dumneavoastră poate suferi de o hemoragie intraoculară Nu ezitați să mergeți cât mai curând la o clinică veterinară. Cel mai obișnuit este ca echipa veterinară care te tratează să procedeze la stabilizarea urgenței oftalmologice in situ, iar apoi să trimită cazul la un specialist în oftalmologie.
Tratamentul pentru hipema la câini ar trebui să includă:
- Antiinflamatoare topice sau sistemice: în general se folosesc corticosteroizi, deoarece AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) nu sunt recomandate din cauza la posibilul lor antiagregant plachetar.
- Midriatice sau cicloplegice: Sunt medicamente care provoacă dilatarea pupilei și sunt utilizate în cazurile de hifemă pentru a preveni apariția sinechiilor (aderențe). Tropicamida poate fi utilizată în hifemele ușoare (gradul I sau II) sau fenilefrina 10% în hifemele severe (gradul III și IV). Trebuie avut în vedere însă că utilizarea acestor medicamente este controversată, având în vedere că pot predispune la creșterea presiunii intraoculare.
- Inhibitori topici ai anhidrazei carbonice: cum ar fi dorzolamida sau brinzolamida. Acestea vor fi utilizate numai în cazurile de hipertensiune oculară.
- Analgezice: Opioide precum buprenorfina pot fi folosite atunci când există dureri de ochi, mai ales în cazurile traumatice. Vă sugerăm și această postare despre calmante naturale pentru dureri pentru câini.
- Odihna animalelor.
Când hemoragia este organizată sub formă de cheag, este indicat să se efectueze o injectare intracamerală de TPA (Activator Tisular de Plasminogen). Ocazional, poate fi necesară eliminarea chirurgicală a cheagului. Aceste proceduri trebuie efectuate numai de chirurgi oftalmologi specialiști.
Prognosticul și complicațiile hifemei la câini
Prognosticul hifemei la câini depinde de cauza originară și extinderea acesteia:
- Clasa I: de obicei se lasă în mai puțin de o săptămână.
- Clasele II și III: durează câteva săptămâni pentru a rezolva.
- Grad IV: Adesea provoacă atrofia globului ocular, cunoscută și sub denumirea de phthisis bulbi.
De obicei, sângele depus în camera anterioară se scurge treptat prin unghiul iridocornean. Cu toate acestea, uneori, hemoragia intraoculară poate duce la următoarele complicații:
- Formarea de sinechii intraoculare: Se pot forma aderențe între cheag și cornee sau între cheag și iris.
- Hipertensiune oculară (valori peste 25 mmHg) și glaucom.
- Cascade.
- Dezlipire de retina
- Degenerarea retinei
- Atrofia globului ocular sau phthisis bulbi.
- Orbire.
