Familia mustelidelor cuprinde, printre alte mamifere carnivore, vidrele, care sunt animale cu o mare diversitate. Obiceiurile lor sunt asociate cu mediul acvatic, care în funcție de specie poate fi mai continuu sau de tip intermediar. Habitatul acestor animale poate fi apa dulce, marina sau salmastra. Sunt deosebiti, destul de ageri la înotat și cu un comportament foarte activ.
Datorită diversităţii largi care există în cadrul grupului, întrucât în diferite cazuri chiar au fost semnalate mai multe subspecii, în acest articol de pe site-ul nostru vă prezentăm diferitele tipuri de vidre. Înveselește-te și continuă să citești.
Vidra orientală cu gheare mici (Amblonyx cinereus)
Acest tip de vidră este originară din mai multe țări din Asia, printre care putem aminti: Bangladesh, Bhutan, Cambodgia, China, India, Indonezia, Taiwan și Vietnam. Se dezvoltă în diverse ecosisteme acvatice de apă dulce , în general de mică adâncime, în unele cazuri ape stagnante și în altele râuri cu curgere lentă sau rapidă.
Are o gamă de greutate între 2,7 și 5,4 kg, cu dimensiuni care merg de la 40 la 65 cm lungime. Are o culoare maro-cenusie, dar fata si gatul sunt de obicei mai deschise. Se hrănește în principal cu nevertebrate, precum crabi, moluște și insecte, dar poate consuma și pește, rozătoare, șerpi și amfibieni.
Vidra africană fără gheare (Aonyx capensis)
Cunoscută și sub denumirea de vidră de mlaștină, este bine răspândită în mai multe țări africane. Este o specie acvatică care rareori se abate din acest mediu. Deși poate fi prezent în mediul marin, accesul la apă dulce este esențial. Se găsește în coastele stâncoase, mangrove, estuare, lacuri de acumulare, râuri și chiar în zonele deșertice. Mănâncă pește, broaște, crabi și insecte.
Este una dintre cele mai mari specii, măsurând de la aproximativ 76 la 88 cm lungime, cu o greutate care variază de la 10 și cele 22 kg. Culoarea sa este maro închis și are o colorație albă sub gura spre piept. Îi lipsesc ghearele, cu excepția prezenței unora mici pe anumite degete pe care le folosește pentru a se îngriji.
Vidra de mare (Enhydra lutris)
Specia este nativă din Canada, Statele Unite și Rusia Se dezvoltă în diverse spații marine din apropierea coastei, dar se găsește în mod normal în zonele stâncoase cu o prezență importantă de alge, deși acestea din urmă pot fi și ele absente. Se poate scufunda peste 50 m, dar preferă să se scufunde la adâncimi mai mici.
Culoarea este maro sau roșiatică cu capul mai deschis. Femelele cântăresc până la aproximativ 30 kg, în timp ce masculii nu depășesc de obicei 40 kg. Măsoară între 1 și 1,5 m lungime, masculii fiind mai mari. Se hrănește cu arici de mare, scoici, midii, caracatiță și pește, printre altele.
În această altă postare vorbim în profunzime despre hrănirea vidrelor.
Vidra cu gâtul pătat (Hydrictis maculicollis)
Distribuit în Sudul Africii Centrale și în zonele umede din regiunea subsahariană. Este o specie de apă dulce care trăiește în ecosisteme fără sedimente și care nu sunt poluate. Astfel, se dezvoltă în lacuri mari, corpuri de apă deschise, râuri și lacuri de acumulare
Se remarcă prin petele maronii și albe de pe gât, în restul corpului are o colorație maronie sau roșiatică. Măsoară de la 85 cm la 1 m și are o greutate medie de 4 kg. Se hrănește în principal cu pești, dar poate include broaște, crabi, insecte și păsări.
Vidra de râu din America de Nord (Lontra canadensis)
Acest tip de vidră este nativă din Canada și Statele Unite și a fost raportată o prezență incertă în Mexic. Are obiceiuri acvatice, care pot fi atât apă dulce, cât și apă sărată, astfel încât locuiește în râuri, lacuri, mlaștini, estuare și mlaștiniCondiția prezenței sale într-unul dintre aceste ecosisteme este disponibilitatea hranei și calitatea acesteia, deoarece este susceptibilă la contaminare. Este obișnuit ca acesta să fie asociat cu spații modificate de castorul american (Castor canadensis).
Are un corp lung, ca și coada, bine adaptat la înot, cu o gamă de greutate între 5 și 15 kg și dimensiuni care merg de la 90 cm la 1,3 m lungime. Blana este moale, intre maro si aproape negru, dar mai deschisa in zona ventrala. Dieta lor carnivoră se bazează în primul rând pe pește, dar include și broaște, raci și păsări, în funcție de prezența acestor din urmă animale.
Pisica vidră (Lontra felina)
Datorită denumirii sale științifice, este cunoscută și ca pisică de mare sau vidră de mare. Este nativ din Argentina, Chile și Peru În cadrul genului, este singura specie care locuiește exclusiv în ecosistemele marine, în care este destul de agil. Se mișcă într-un interval de până la aproximativ 30 m pe uscat deasupra nivelului mării și de la 100 la 150 m adâncime în mare, în principal în zone stâncoase cu vânturi puternice și alge abundente. În cele din urmă se poate muta în râuri în căutarea hranei.
Este cea mai mică specie din genul său, măsoară în medie 90 cm lungime și cântărește între 3 și 5 kg. Blana este închisă lateral și pe spate, dar deschisă la nivel ventral. Se hrănește în principal cu crustacee și moluște, deși poate include pești, păsări și mamifere mici.
Vidra neotropicală (Lontra longicaudis)
Acesta este un tip de vidră cu o răspândire mai mare decât cele anterioare, în special în America. Are o prezență largă care merge din nord-estul Mexicului, extinzându-se prin America de Sud, până în Argentina, deși nu a fost raportată în Chile. Este distribuit într-o varietate de habitate acvatice, inclusiv râuri, lacuri, lagune, mlaștini, mangrove și coaste Se găsește din zonele marine stâncoase până la păduri calde sau reci, savanele de coastă și zonele umede.
Măsoară între 36 și 66 cm lungime și are coada lungă. Are blana maro-cenusie lucioasa, fiind de culoare mai deschisa pe burta si gat. Datorită diversității habitatelor în care se găsește, are o dietă oportunistă, care include pești, crustacee, amfibieni, mamifere și păsări.
Vidra de râu de sud (Lontra provocax)
Această specie de vidră este originară din Argentina și Chile, găsită în pădurile temperate din regiune, în apele dulci din nord, dar în mediile marine din sud. Locuiește în lacuri andine, lagune, râuri care variază ca mărime și estuare. În ecosistemele marine este situată spre coastă, deoarece nu se deplasează în ape deschise, în timp ce în ecosistemele de apă dulce optează pentru cele cu vegetație abundentă.
Mărimea sa este medie, măsurând în jur de un metru lungime. Blana este catifelată, de culoare maro, cu excepția regiunii ventrale, care este mai deschisă. Este un hrănit acvatic, hrănindu-se cu pești și crustacee pe care le captează spre fundul apei.
Vidra eurasiatică (Lutra lutra)
Este unul dintre cele mai răspândite tipuri de vidre, distribuite în Europa, Asia și Africa În plus, un număr mare de varietate de subspecii. Datorită extinderii sale, este distribuit într-o diversitate importantă de habitate care includ lacuri, râuri, pâraie, mlaștini și zone de coastăÎn plus, are o rază de acțiune care merge de la nivelul mării până la 4.120 m înălțime.
Culoarea sa este maro în regiunea superioară și se deschide spre partea de jos. Măsoară între 50 cm și aproape un metru lungime și cântărește între 7 și 12 kg. Consumul de pește reprezintă peste 80% din alimentația lor, celăl alt procent depinde de disponibilitatea în mediu, astfel încât aceștia pot mânca insecte, reptile, amfibieni, mamifere mici, păsări și crustacee.
Vidra cu nasul păros (Lutra sumatrana)
În acest caz, avem un tip de vidră nativă din Asia, în special din țări precum Cambodgia, Indonezia, Malaezia, Birmania, Thailanda și Vietnam. Habitatul este reprezentat în primul rând de păduri de mlaștină de turbă, zone inundate și păduri tropicale În acest sens, nu ratați această altă postare despre Animalele care trăiesc în pădure.
Blănii sale se potrivesc cu cele ale altor specii de vidre, aproape toate maro, cu excepția zonei ventrale, care este mai deschisă. Măsoară aproximativ 60 cm, deși poate ajunge la 82 cm lungime și cântărește între 5 și 8 kg. Principalele alimente sunt peștii și șerpii de apă, dar include și broaște, șopârle, țestoase, mamifere și insecte.
Vidra cu înveliș neted (Lutrogale perspicillata)
Distribuit în principal în Asia de Sud, dar există o populație în Irak. Crește în câmpii și regiuni semiaride, asociate cu lacuri și râuri mari, de asemenea, în pădurile de turbă mlăștinoasă, mangrove, estuare și se deplasează în mod obișnuit în câmpurile de orez.. Deși se mișcă bine în apă, se descurcă bine și pe uscat.
Este cel mai mare tip de vidră din regiunea Asiei de Sud-Est, cântărind de la 7 la 11 kg, cu o dimensiune de până la 1,3 m lungime. Părul său este mai scurt decât cel al altor specii, precum și strălucitor. Culoarea variază de la maro închis la maro deschis și devine și mai deschisă spre burtă. Deși preferă peștele, include și insecte, creveți, crabi, rozătoare și broaște.
Vidra uriașă (Pteronura brasiliensis)
Este nativ din America de Sud, distribuit în Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Guyana, Guyana Franceză, Paraguay, Peru, Surinam și Venezuela. Locuiește ecosisteme de apă dulce precum râuri, pâraie, lacuri și mlaștini, care pot fi groase cu ape întunecate sau limpezi, în funcție de regiune.
Se deosebește de toate celel alte tipuri de vidre prin faptul că este cea mai mare și mai sociabilă dintre aceste animale. Vidra uriașă măsoară de la 1 la aproape 2 m lungime, cu greutăți cuprinse între 22 și 32 kg, masculii fiind cei mai mari. Deși unele vidre de mare pot fi mai grele, nu sunt mai mari. Culoarea sa este maro sau rosiatica, cu blana destul de scurta. Deși este adevărat că se hrănește în principal cu pești, poate devora și aligatori și alte specii de animale vertebrate.
Cu această specie terminăm lista tipurilor de vidre care, după cum ați văzut, este cu adevărat variată. Fără îndoială, sunt animale extraordinare care trebuie să trăiască în habitatele lor naturale. Cu toate acestea, poluarea face ca multe specii să fie amenințate. În plus, în ultimii ani a apărut „moda” de a le avea ca animal de companie, lucru asupra căruia reflectăm în acest alt articol: „Este corect să ai o vidră ca animal de companie?”
