În prezent există multe specii de animale și plante care riscă să dispară. Presiunea umană asupra habitatelor naturale ale animalelor provoacă consecințe grave.
Tăierile fără discernământ a pădurilor, contaminarea apelor și exploatările agricole, fragmentează ariile de răspândire ale diferitelor specii. Le împiedicăm reproducerea izolând comunitățile și reducându-le vânătoarea naturală.
În acest articol AnimalWised vom vorbi despre mamiferele aflate în pericol de dispariție. Mamiferele sunt animale care își nasc puii și îi alăptează.
Lista roșie a mamiferelor pe cale de dispariție
UINC,Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, întocmește periodic lista roșie a speciilor amenințate. Această listă include toate speciile de animale și plante care riscă să dispară în întreaga lume.
Cu datele din această listă putem observa pierderea biodiversităţii care are loc la nivel global. Mamiferele sunt unul dintre grupurile cu cele mai periclitate specii. Vânătoarea și distrugerea habitatelor lor sunt principalii lor dușmani.
Există mai multe categorii în lista roșie:
- Extinct (EX)
- Extinct in the Wild (EW)
- Pe pericol critic (CR)
- Pericol de dispariție (RO)
- Vulnerabil (VU)
- Aproape amenințat (NT)
- Preocuparea cea mai mică (LC)
Mamifere ale lumii
În prezent, multe specii se află sub presiunea umană. Distrugerea pădurilor și a mediilor naturale, contaminarea apelor și sărăcirea solului contribuie la faptul că diferite specii suferă efectele.
În ultimele decenii multe specii au dispărut. Câteva exemple sunt ursul mexican, lupul din Malvina sau leul Cabo. Vânătoarea fără discernământ, fie în scopuri sportive, fie în alte scopuri, a distrus numeroase specii în ultimul secol.
Din acest motiv este important să fim conștienți de efectul pe care acțiunea omului îl are asupra tuturor speciilor din lumea animală.
Mai jos vom discuta câteva dintre mamiferele lumii care sunt în prezent pe cale de dispariție sau vulnerabile la dispariție.
Gorilla de munte (Gorilla beringei beringei)
Gorilele sunt în prezent împărțite în două specii și acestea la rândul lor în două subspecii. Acestea sunt gorila vestică de câmpie, gorila de est, gorila vestică de câmpie și gorila de munte. Ultimele două sunt pe cale critică de dispariție de dispariție.
Gorilla de munte are doar aproximativ 700 de indivizi distribuiți în principal în parcurile naționale din Africa centrală. Războiul și instabilitatea din regiune îi afectează grav. Sunt victime ale braconajului și sunt afectați de bolile umane. Sunt animale foarte inteligente și sociale, un mascul adult coexistă de obicei cu mai multe femele. Uneori, mai mulți bărbați pot trăi împreună în aceeași comunitate.
Tigru de Sumatra
tigrul de sumatra (Panthera tigris sumatrae) este un tigru pe cale critică de dispariție care populează insula Sumatra, din arhipelagul indonezian. Este cel mai mic dintre tigri, blana sa este mai inchisa si cu liniile cele mai inguste. Este un excelent înotător și vânător. Alte două specii de tigri indonezieni, tigrul Java și tigrul Bali, au dispărut în secolul al XX-lea.
În prezent se estimează că populația sa este în jur de 500 de exemplare, răspândite în diferite rezervații și parcuri atât în libertate, cât și în captivitate. Din păcate, braconajul și comerțul cu blănuri continuă să fie o problemă pentru acești tigri. În plus, fragmentarea populațiilor lor și pierderea habitatului lor natural îi obligă să se limiteze la zone mici.
Rinocer negru
Rinocerul negru (Diceros bicornis) locuiește în savana africană. Se deosebește de rinocerul alb prin culoare și dimensiuni mai mici. Se hrănește cu arbuști și copaci mici. Gura sa este și ea diferită de cea a rinocerului alb, are forma unui cioc prensil adaptat hrănirii sale.
Rinocerii, și în special rinocerul negru, au fost hărțuiți și presați de vânători pentru coarnele lor de zeci de ani. În prezent, deși este o specie protejată și vânătoarea ei este interzisă, numărul acesteia este foarte mic. S-ar putea să rămână câteva mii în sălbăticie.
Pe lângă braconaj, o altă problemă la care sunt expuși este consanguinitatea Datorită numărului redus de exemplare, tind să apară încrucișări între indivizi înrudiţi. Acest lucru determină pierderea diversității genetice și este dăunător acestei specii.
Hipopotam pigmeu
Acest micul hipopotam (Choeropsis liberiensis) locuiește în mlaștinile și pădurile din Africa. La fel ca hipopotamul normal, pigmeul este semi-acvatic. Stă aproape de apă pentru a-și menține pielea umedă.
În timp ce hipopotamul trăiește în grup, hipopotamul pigmeu este mai solitar, de obicei trăiesc singuri sau cu un cuplu. Sunt animale erbivore și noaptea merg în pădure în căutarea hranei.
Se crede că în sălbăticie există mai puțin de 3000 de exemplare, deși le putem găsi și în grădinile zoologice. Potrivit UINC, este in pericol de dispariție Principala amenințare cu care se confruntă este distrugerea habitatului lor. Alte specii de hipopotami pigmei au existat în Mediterana în timpul Pleistocenului. Pe insula M alta sau Cipru de exemplu.
Mamifere din Spania
În Spania există mai multe specii care sunt în pericol sau amenințate cu dispariția. Barza neagră sau vulturul cu barbă sunt păsări ale peninsulei care sunt în pericol.
Cât despre mamifere, avem mai multe animale în pericol de dispariție. În continuare vom vorbi despre cele mai importante trei mamifere ale peninsulei; ursul brun, râsul iberic și lupul iberic.
Este important să protejăm aceste specii deoarece sunt cele mai mari și mai reprezentative mamifere din peninsula.
Râs iberic
Râsul iberic (Linx pardinus) este un semn al pământului nostru. Este una dintre cele mai amenințate feline de pe pământ și una dintre cele mai frumoase. În prezent este prezent în libertate în Doñana, Sierra Morena și Montes de Toledo. Anterior și chiar în anii 1980, distribuția sa a fost mult mai mare. Potrivit UINC, este în pericol de dispariție.
Este o felină foarte agilă, urechile sale se termină într-o perie de păr negru, ceea ce îi conferă aspectul caracteristic. Este o felină mică, masculul adult poate cântări aproximativ 12 kg. În prezent se estimează că numărul lor este mai mic de 300 de indivizi în sălbăticie, în ciuda planurilor de protecție și conservare.
Licerii se confruntă cu diverse probleme:
- Alergă peste.
- Distrugerea habitatului lor.
- Izolarea comunităților prin acțiunea umană.
- Lipsa de pradă.
- Vânătoarea umană de exemplare.
Hrănirea râului este strâns legată de populația de iepuri, așa că declinul acestuia îi influențează foarte mult.
Grizzly
Ursul brun (Ursus arctos) este prezent în Pirinei și în Munții Cantabrici. În ambele locuri există două populații care de obicei nu vin în contact. Este dificil de determinat numărul de urși bruni care există pe peninsulă. Numărul lor actual este estimat la aproximativ 200-250 de urși în sălbăticie.
Este cel mai mare animal din toată peninsula și totuși sunt mici în comparație cu alți urși. Este într-o stare de îngrijorare minoră, deoarece este prezent în alte regiuni ale Europei, cu toate acestea numărul său în Spania este atât de scăzut încât trebuie să se lucreze la conservarea lui. pentru a preveni dispariția din peninsulă.
Hrănirea acestui urs depinde de fructe și lăstari tineri, animale mici și pești. Pe parcursul anului suferă variații semnificative de greutate în funcție de disponibilitatea hranei și de perioadele de letargie.
Construirea stațiunilor de schi, minerit și distrugerea pădurilor în general, reprezintă principala amenințare la adresa ursului brun.
lupul iberic
El Lupul iberic (Canis lupus signatus) era răspândit anterior în toată Peninsula Iberică. În prezent, prezența sa este împărțită în două orașe: la nord de Duero și la sud de Duero. Populația sudică este mult mai mică și este izolată de ceal altă prin acțiunea umană. Se estimează că populația sa totală este de aproximativ 2000 de exemplare.
Lupul iberic este înscris ca specie vulnerabil în cartea roșie, totuși vânătoarea lui este permisă în nordul Spaniei. Populația din sudul Duero, deși protejată pentru moment, riscă să-și schimbe statutul de protecție din cauza petițiilor către Europa pentru legalizarea vânătorii.
Între 1950 și 1970 lupul a fost vânat fără discernământ, eliminându-l din multe regiuni ale țării. Din acest motiv este important ca planurile de conservare să fie realizate și ca protecția lupului să fie un fapt real atât în sudul cât și în nordul Duero.
Principalele probleme cu care se confruntă lupul iberic sunt vânătoarea, otrăvirea, fragmentarea habitatului său și presiunea umană atât asupra lupului, cât și asupra speciilor cu care se hrănește.
