Când vorbim despre acte de dragoste, adoptarea este una dintre ele și nu numai pentru specia noastră. Uneori, fără cuvinte, dar cu o privire, este suficient să înțelegem ce simt câinii noștri. Când mergem la un adăpost de animale și ne uităm la fețele lor mici, cine îndrăznește să spună că nu spun „adoptă-mă”?! O privire poate reflecta sufletul unui animal și nevoile sau sentimentele acestuia.
De pe site-ul nostru vrem să punem în cuvinte câteva dintre sentimentele pe care credem că le vedem din ochii unui câine care vrea să fie adoptat. Deși scrisorile sunt cu greu folosite în zilele noastre din cauza apariției e-mail-urilor și rețelelor de socializare, este un gest frumos de fiecare dată când le primim, și ne fac să zâmbim.
Din acest motiv vom pune în cuvinte ceea ce credem că simte un animal după ce a fost adoptat. Micul Prinț a spus-o deja în cartea sa: „Blânziți-mă și voi fi cea mai fericită ființă din univers”. Bucurați-vă de această frumoasă scrisoare de la un câine adoptat către stăpânul ei
Stimate proprietar,
Cum să uităm ziua aceea în care ai intrat în adăpost și privirile ni s-au întâlnit? Dacă există dragoste la prima vedere, cred că asta am avut. Am alergat să te salut împreună cu alți 30 de câini, și între lătrat, mârâituri și mângâieri Voiam să mă alegi între toți M-am tot uitat la tine, nici tu la mine, ochii tăi erau atât de adânci și tandri… Totuși, în curând ceilalți te-au făcut să-ți iei ochii de la mine și m-am descurajat ca de atâtea alte ori. Da, veți crede că așa sunt cu toată lumea, îmi place să mă îndrăgostesc și să mă îndrăgostesc, iar și iar. Dar cred că de data asta am provocat ceva în tine care nu s-a întâmplat înainte. Ai venit să mă întâmpini sub bradul meu unde mă refugiam de fiecare dată când ploua sau, mi-au frânt inima. În timp ce proprietarul adăpostului a încercat să te îndrume către alți câini, ai mers în tăcere spre mine, unde zdrobirea a fost definitivă. Îmi doream să fiu interesantă și să nu dau atât de mult din coadă, am descoperit deja că uneori asta îi sperie pe viitorii proprietari, dar nu puteam, nu se oprea să se învârtească ca un elicopter. Te-ai jucat cu mine 1 sau 2 ore, nu-mi mai amintesc, dar am fost foarte, foarte fericit.
Toate lucrurile bune se termină curând se spune, te-ai ridicat și te-ai îndreptat spre căsuța de unde vin mâncarea, vaccinurile și multe alte lucruri. Te-am însoțit acolo sărind și lingând aerul dar mi-ai tot spus, liniștește-te… liniștește-te? Cum as putea sa fiu linistita? Te-am găsit deja. Ai luat ceva mai mult decât te-ai așteptat acolo… Nu știu dacă au fost ore, minute, secunde, pentru mine, o eternitate. M-am întors la copacul meu unde mă ascundeam când eram trist, dar de data asta cu capul privind în altă parte care nu era uşa prin care dispărusese. Nu am vrut să văd cum ieși și pleci acasă fără mine. Am decis să dorm ca să uit, să nu asist la momentul magic care tocmai s-a întâmplat.
Deodată mi-am auzit numele, era proprietarul adăpostului, ce vrea? Nu vezi că sunt trist și acum nu mai am chef să mănânc sau să mă joc? Dar, din moment ce sunt ascultător, m-am întors și tu erai, ghemuit, zâmbindu-mi, ai hotărât deja că voi pleca cu tine acasă.
Am ajuns acasă, acasă. Mi-a fost frică, nu știam nimic, nu știam cum să mă comport așa că am decis să te urmăresc oriunde vrei să mă duci. Mi-ai vorbit atât de dulce, încât a fost greu să rezist farmecelor tale. Mi-ai arătat unde voi dormi, unde voi mânca și unde voi. Aveam tot ce îmi trebuia, chiar și jucării ca să nu mă plictisesc, cum ai putut să crezi că o să mă plictisesc? Aveam atât de multe de descoperit și de învățat!
Zile și luni au trecut și afecțiunea ta a crescut odată cu a mea. Nu am de gând să intru în discuții despre dacă animalele au sau nu sentimente, o să vă spun doar ce mi se întâmplă. Astăzi, pot să-ți spun în sfârșit că cel mai important lucru din viața mea ești tu Nu plimbările, nici mâncarea, nici măcar acel câine drăguț care trăiește în apartament jos. Tu ești, pentru că îți voi fi mereu recunoscător că m-ai ales printre toți.
Fiecare zi din viața mea este împărțită între momentele în care ești alături de mine și cele în care ești absent. Nu voi uita niciodată zilele în care ai ajuns obosit de la serviciu și mi-ai spus zâmbind: Mergem la plimbare? sau cine vrea sa manance? Și eu, egoist, nu am vrut nimic din toate astea, doar să fiu cu tine, planul nu a contat.
Acum că mă simt rău de ceva vreme și tu ai dormit lângă mine, am vrut să profit de ocazie să-ți scriu asta ca să-l poți purta cu tine toată viața. Indiferent unde mă duc, nu te pot uita niciodată și îți voi fi mereu recunoscător pentru că ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată
Dar nu vreau să rămâi trist, să mergi din nou pe același drum, să alegi o nouă iubire și să-i dăruiești tot ce mi-ai dat și el nu te poate uita niciodată. Alții merită un proprietar ca cel pe care l-am avut eu, cel mai bun!
