La fel ca vertebratele, și animalele nevertebrate au nevoie să respire pentru a rămâne în viață. Mecanismul de respirație este foarte diferit de cel al, de exemplu, al mamiferelor sau al păsărilor. Aerul nu pătrunde prin gură ca în cazul grupelor de animale amintite mai sus, ci prin deschideri distribuite pe tot corpul.
Acest tip de respirație apare mai ales la insecte, un grup de animale din care există mai multe specii pe planeta Pământ și de aceea pe site-ul nostru vrem să vă spunem despre respirația traheală la animaleLa fel, vă vom arăta cum este sistemul respirator traheal și câteva exemple.
Ce este respirația traheală la animale?
respirația traheală este un tip de respirație care apare la nevertebrate, în special la insecte. Daca sunt animale mici sau care necesita putin oxigen, acesta va intra in animal prin difuzie prin piele, adica de-a lungul gradientului si fara a fi nevoie de un efort din partea animalului.
La insectele mai mari sau în perioadele de activitate crescută, cum ar fi zborul insectelor, animalul va trebui să aerisească astfel încât aerul să intre în corpul său prin pori sau spiraculiîn piele care duc la structuri numite traheole și de acolo la celule.
Porii pot fi oricând deschiși sau pot deschide niște spiraculi ai corpului și apoi alții să iasă, așa că ies aer pompându-și abdomenul și toracele, astfel încât atunci când îl comprimați aerul să iasă și când îl extindeți aerul să intre prin spiraculi. Chiar și în timpul zborului pot folosi acești mușchi pentru a pompa aer prin spiraculi.
Cum este sistemul respirator traheal la animale?
Aparatul respirator al acestor animale este foarte dezvoltat Este alcătuit din tuburi care se ramifică în tot corpul animalului și că sunt umplut cu aer. Capătul ramurilor sunt traheole, care aruncă oxigen în celulele corpului.
Aerul ajunge în sistemul traheolar prin niște spiraculi, pori care se deschid pe suprafața animalului. Din fiecare spiracul se generează un tub care se ramifică din ce în ce mai fin până se construiesc traheolele, unde are loc schimbul de gaze
Capătul traheolelor este umplut cu lichid și numai atunci când animalul este mai activ lichidul este deplasat de aer. În plus, aceste tuburi sunt interconectate între ele, prezentând interconexiuni longitudinale și transversale, care este cunoscută ca anastomoză
La fel, la unele insecte putem vedea saci de aer, sunt lărgiri ale acestor tuburi care pot ocupa un procent mare din animal și sunt folosite ca burduf pentru mișcarea aerului.
Cum are loc schimbul de gaze în respirația traheală?
Respirația cu acest tip de sistem este discontinuă Animalele au spiraculi închise, așa că aerul care va fi în sistemul traheolar este cel care suferă schimb de gaze. Cantitatea de oxigen blocată în corpul animalului scade și, invers, cantitatea de dioxid de carbon crește.
Apoi spiraculii încep să se deschidă și să se închidă continuu provocând o fluctuație de unde iese niște dioxid de carbon. După această perioadă, spiraculii se deschid și tot dioxidul de carbon pleacă, recuperând nivelul de oxigen.
Adaptări ale respirației traheale la insectele acvatice
O insectă care trăiește în apă nu își poate deschide spiraculii sub apă, altfel i s-ar umple corpul de apă și ar muri. Există diferite structuri pentru a avea loc schimbul de gaze:
Branhii traheale
Sunt branhii care lucrează într-un mod asemănător cu cel al peștilor Apa intră și doar oxigenul care este în ea trece în sistemul traheolar care va distribui oxigenul tuturor celulelor. Aceste branhii pot fi găsite pe interiorul corpului, pe spatele abdomenului.
Spiracole funcționale
Vor fi niște spiraculi care se pot deschide sau închide. În cazul larvelor de țânțari, își ridică partea finală a abdomenului din apă, își deschid spiraculii, iau aer și intră din nou în apă.
Bubble Gill
Există două tipuri:
- Compresibil: Un animal se ridică la suprafață și apucă o bula de aer. Această bulă acționează ca o trachee, poți lua oxigen din apă prin această bulă. Animalul va produce treptat dioxid de carbon, dar acesta poate trece cu ușurință în apă. DACĂ animalul înoată mult sau merge adânc, bula va avea multă presiune și va fi din ce în ce mai mică, așa că animalul va trebui să iasă la suprafață pentru a lua o nouă bula.
- Incompresibil sau plastron: această bulă nu își va schimba dimensiunea, prin urmare poate fi nedefinită. Mecanismul este același dar animalul are milioane de fire de păr hidrofobe într-o regiune foarte mică a corpului său care face ca bula să rămână închisă în structură și din acest motiv bula nu va scădea niciodată.
Exemple de respirație traheală la animale
Unul dintre animalele pe care le putem vedea cel mai ușor în natură este buntul de apă (Gyrinus natator). Acest mic gândac de apă respiră printr-un branhiu cu bule.
efemeropterele sau efemerele, de asemenea insecte acvatice, în timpul stadiilor lor larvare și juvenile, respiră prin branhii traheale Când ajung la stadiul de adult părăsesc apa, astfel că aceste branhii se pierd și trec la respirația traheală aeriană. Același lucru se întâmplă și cu animale precum țânțarii și libelulele.
Lăcustele, furnicile, albinele sau viespile, ca multe alte insecte terestre, au respirație traheală aeriană de-a lungul vieții.
