Introducerea de specii în ecosisteme unde nu se găsesc în mod natural poate avea consecințe foarte grave asupra biodiversităţii. Aceste specii se pot să se stabilească, să se reproducă și să colonizeze noi locuri, înlocuind flora sau fauna autohtone și modificând funcționarea ecosistemului.
Speciile invazive sunt în prezent a doua cauză principală a pierderii biodiversităţii în lume, precedate doar de pierderea habitatului. Deși introducerile au avut loc încă de la primele migrații umane, acestea s-au înmulțit în ultimele decenii datorită comerțului global. Dacă vrei să afli mai multe, nu rata acest articol de pe site-ul nostru despre speciile invazive: definiție, exemple și consecințe
Definiția speciei invazive
Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), o „specie străină invazivă” este o specie străină care se stabilește într-un ecosistem sau habitat natural sau seminatural, devenind un agent al schimbării și o amenințare la adresa diversității biologice native.
De aceea, speciile invazive sunt acele capabile să se reproducă cu succes și să formeze populații autosuficiente într-un ecosistem care nu este al lor. Când se întâmplă acest lucru, spunem că s-au „naturalizat”, ceea ce poate avea consecințe nefericite pentru speciile native.
Unele specii exotice introduse nu sunt capabile să supraviețuiască și să se reproducă singure, așa că ajung să dispară din ecosistem și nu pun în pericol biodiversitatea nativă. În acest caz, ele nu sunt considerate specii invazive, ci doar introduse
Originea speciilor invazive
De la existența ființelor umane, aceștia au făcut mari migrații și au luat cu ei specii care i-au ajutat să supraviețuiască. Transportul transoceanic și explorarea au crescut foarte mult numărul speciilor invazive. Cu toate acestea, globalizarea comerțului care a avut loc în ultimul secol a crescut exponențial introducerea de specii. În prezent, introducerea speciilor invazive are diverse origini:
- Accidental: Animale „ascunse” în bărci, apă de balast sau mașini.
- Animale de companie: Este foarte frecvent ca persoanele care cumpără animale de companie să se plictisească de ele sau nu pot avea grijă de ele, așa că decid pentru a le elibera. Uneori o fac crezând că fac o faptă bună, dar nu țin cont că pun în pericol viața multor alte animale.
- Acvarii: deversarea apei din acvariile în care există plante exotice sau larve de animale mici a dus la invadarea râurilor și mări de multe specii.
- Vânătoarea și pescuitul: Atât râurile, cât și munții sunt plini de animale invazive eliberate de vânători, pescari și uneori chiar de administrație. Scopul este de a captura animale colorate ca trofeu sau resursă alimentară.
- Grădini: Atât grădinile publice, cât și cele private cresc plante ornamentale care sunt specii invazive extrem de periculoase. Unele dintre aceste specii au ajuns să înlocuiască pădurile native.
- Agricultură: Plantele cultivate pentru hrană, cu câteva excepții, nu sunt de obicei plante invazive. Cu toate acestea, semințele și artropodele care au colonizat lumea, cum ar fi multe ierburi adventive („buruienile”), se strecoară în timpul transportului.
Dacă doriți să aflați mai multe despre consecințele folosirii speciilor exotice ca animale de companie, vă recomandăm acest alt articol despre Animale care nu ar trebui să fie animale de companie.
Consecințele introducerii speciilor invazive
Consecințele introducerii speciilor invazive nu sunt imediate, dar se observă a trecut mult timp de la introducerea lor. Unele dintre aceste consecințe sunt:
- Stingerea speciilor: Speciile invazive pot distruge animalele sau plantele pe care le consumă, deoarece nu sunt adaptate la prădare sau la voracitate. a noului consumator. În plus, ei concurează pentru resurse (hrană, spațiu) cu speciile indigene, deplasându-le și provocând dispariția lor.
- Alterarea ecosistemului: ca urmare a activității lor, pot altera lanțul trofic, procesele naturale și funcționarea habitatelor și ecosisteme.
- Transmiterea bolilor: Speciile străine transportă agenți patogeni și paraziți din locurile lor de origine. Speciile native nu au trăit niciodată cu aceste boli, așa că suferă adesea o rată a mortalității ridicată.
- Hibridarea: Unele specii introduse se pot reproduce cu alte soiuri sau rase native. În consecință, soiul nativ poate dispărea, reducând biodiversitatea.
- Consecințele economice: Multe specii invazive devin dăunători ai culturilor, decimând recoltele. Alții se adaptează să trăiască în infrastructuri umane, cum ar fi conductele, provocând mari pierderi economice.
Pentru a preveni dispariția speciilor indigene, vă sfătuim să citiți acest alt articol de pe site-ul nostru despre Cum să protejați animalele în pericol de dispariție?
Exemple de specii invazive
Există deja mii de specii invazive în întreaga lume. În acest articol de pe site-ul nostru, vă lăsăm câteva exemple ale celor mai dăunătoare specii invazive.
Bibanul de Nil (Lates niloticus)
Acești pești uriași de râu au fost introduși în Lacul Victoria (Africa). In scurt timp, a provocat disparitia a peste 200 de specii de pesti endemici din cauza pradarii si competitiei lor. Se mai crede că activitățile derivate din pescuitul și consumul acestuia sunt legate de eutrofizarea lacului și invazia zambilei de apă (Eichhornia crassipes).
Mec de lup (Euglandina rosea)
A fost introdus pe unele insule din Pacific și Indian ca prădător al unei alte specii invazive: melcul Gigant african (Achatina fulica). Acesta a fost introdus ca resursă alimentară și animal de companie în multe țări, până când a devenit un dăunător agricol. Așa cum era de așteptat, melcul lup nu numai că a consumat melcul uriaș, dar a distrus și multe specii indigene de gasteropode.
Caulerpa (Caulerpa taxifolia)
Caulerpa este probabil cea mai dăunătoare plantă invazivă din lume Este o algă tropicală care a fost introdusă în Marea Mediterană în anii 80, probabil ca urmare a deversarii apei dintr-un acvariu. Astăzi, se găsește deja în toată vestul Mediteranei, unde reprezintă o amenințare pentru pajiștile native, unde se înmulțesc numeroase animale.
