hipertensiunea pulmonară la pisici (PH) este considerat un sindrom complex caracterizat printr-o creșterea tensiunii arterialeîn interiorul structurilor care alcătuiesc rețeaua vasculară a plămânilor. În clinica veterinară, HP include diverse manifestări clinice și este de obicei clasificată în funcție de etiologia sa (identificarea cauzei) și de mecanismul său fiziopatologic (comportament și evoluție în organism).
Deși această patologie are o incidență redusă în populația tânără, poate apărea cu o oarecare frecvență la felinele în vârstă, fie că sunt mestizo sau de rasă definită. Bineînțeles, trebuie să subliniem importanța mergând la un veterinar de încredere când observăm orice schimbare în aspectul sau comportamentul pisicii tale.
Cu toate acestea, în acest articol de pe site-ul nostru, explicăm principalele simptome, cauze și factori de risc ai bolii pulmonare hipertensive la pisici, pentru a vă ajuta să recunoașteți devreme semnele acestei boli la felina dumneavoastră.
Ce este hipertensiunea pulmonară?
Plămânii de feline au o rețea vasculară de mare capacitate, dar cu presiune și rezistență scăzute, care participă direct la procesul de respirația și oxigenarea țesuturilor corpului dumneavoastră. Pentru a stabili o comparație, rezistența rețelei vasculare cardiace (sistemice) poate fi de până la 10 ori mai mare decât cea a plămânilor la indivizii sănătoși. În consecință, structurile cardiace sunt pregătite să reziste la o presiune mult mai mare decât rețeaua de artere și vene pulmonare.
Totuși, prezența unor boli, malformații sau factori de risc poate determina o creștere a presiunii și a rezistenței a structurilor vasculare pulmonare. Această hipertensiune pulmonară afectează de obicei direct țesuturile pulmonare și funcționarea structurilor cardiace, afectând mecanismul de oxigenare al țesuturilor organismului.
Tocmai din acest motiv, hipertensiunea pulmonară la pisici este considerată un sindrom complex și efectele sale sunt îngrijorătoare, deoarece pot avea repercusiuni negative. practic în toate organele care au nevoie să primească o oxigenare corectă pentru a garanta funcționarea lor optimă.
Simptome de hipertensiune pulmonară la pisici
Hipertensiunea pulmonară la felină cuprinde diverse manifestări clinice, dar cele mai frecvente simptome ale hipertensiunii pulmonare la pisici sunt:
- Dispnee de efort: se caracterizează în general prin dificultăți de respirație și dificultăți de recuperare la efort de orice fel. Cu toate acestea, în cazurile mai severe, respirația scurtă poate fi permanentă, chiar și în repaus.
- Epuizare constantă: Felinele cu hipertensiune pulmonară pot fi obosiți în mod constant și pot demonstra epuizare constantă. Din cauza pierderii capacității respiratorii și a oboselii, pisicile își pot pierde interesul pentru a se juca și a efectua activități zilnice, cum ar fi să mănânce sau să bea apă. În cazuri mai severe, animalul poate urina și face nevoile în afara cutiei de gunoi.
- Tuse, care poate fi însoțită de sânge în stadiile mai avansate ale bolii.
- Intoleranța la exerciții.
- Leșin sau sincopă.
- Scăderea poftei de mâncare și a greutății.
- Deshidratare.
- Aritmie cardiaca.
- Zgomote pulmonare anormale (în principal în HP asociată cu boli respiratorii).
Iată o pisică cu hipertensiune pulmonară și policitemie care suferă de sincopă, de la @hockeyken10 pe YouTube:
Cauze și factori de risc ai hipertensiunii pulmonare la pisici
În medicina umană, hipertensiunea pulmonară poate fi idiopatică (cunoscută anterior ca „primară”) sau secundar , în funcție de etiologia acestuia. Condițiile idiopatice sunt cele care apar „singure”, adică nu au legătură cu o cauză subiacentă. Cu toate acestea, HP idiopatică este rar întâlnită în clinica veterinară.
Hipertensiunea pulmonară la pisici se dezvoltă de obicei dintr-o altă boală, deci este adesea considerată un simptom al unui tablou clinic mai complex. HP secundară este de obicei asociată cu diverse cauze și poate afecta arterele și venele pulmonare.
Deși încă nu există un consens în Medicina Veterinară cu privire la clasificarea HP, tendința predominantă este de a accepta și adopta aceeași clasificare aplicată la om. Mai jos, explicăm principalele diferențe, cauzele și procesele fiziopatologice de HP idiopatică și secundară la pisici.
Hipertensiune pulmonară idiopatică la pisici
În anumite cazuri, procesul de diagnostic detaliat nu poate dezvălui o cauză specifică pentru HP. Când se întâmplă acest lucru, este foarte probabil să avem de-a face cu un caz de hipertensiune arterială pulmonară idiopatică (cunoscută anterior și ca „primară”).
În HTAP idiopatică, există o disfuncție a endoteliului (pereții capilarelor sanguine) de origine neuroendocrină care afectează rețeaua vasculară a plămânii, ducând la o predispoziție la vasoconstricție și tromboză. Această afecţiune debutează în vasele pulmonare de calibru mic, care sunt afectate de formarea de cheaguri mici (trombi). În consecință, se poate observa pierderea multor vase pulmonare și creșterea presiunii vasculare în plămâni.
Deși există multe discuții despre posibilele cauze ale HAP idiopatică la feline, îmbătrânirea și obezitatea apar ca factori de risc, deoarece acestea favorizează uzura structurilor vasculare cardiace şi pulmonare. În prezent, se fac cercetări și asupra relevanței factorului genetic în predispoziția la HP idiopatică la pisici.
Hipertensiune pulmonară secundară la pisici
În funcție de cauză și mecanismul patofiziologic, HP secundar la pisici este de obicei împărțit în 4 „tipuri” principale. Mai jos, rezumăm principalele caracteristici ale fiecărui subtip de hipertensiune pulmonară secundară la pisici:
- HAP secundară hipercirculației pulmonare: în aceste cazuri, se observă o creștere a tensiunii arteriale în interiorul arterelor pulmonare, derivată dintr-o imagine a hipercirculația. Adică: fluxul sanguin în arterele pulmonare are o frecvență și o intensitate foarte mare, ceea ce crește presiunea în interiorul acestor structuri vasculare. Cele mai frecvente cauze sunt bolile congenitale de inimă care provoacă abateri ale circulației sângelui, cum ar fi ductus arteriosus permeabil (PDA) și septul interatrial. În general, acest tip de HAP este diagnosticat mai frecvent la pisicile tinere cu malformații în structura cardiovasculară.
- Hipertensiunea pulmonară datorată afecțiunilor respiratorii: Unele boli respiratorii pot genera hipoxie și pot crește riscul de vasoconstricție pulmonară. În consecință, structura vasculară pulmonară poate suferi deformare și disfuncție, ducând la creșterea presiunii pulmonare. HP secundară asociată cu probleme respiratorii cronice cu hipoxie poate provoca, de asemenea, dilatare și disfuncție în ventriculul drept al inimii, o afecțiune clinică cunoscută sub numele de cor pulmonar. Printre cele mai frecvente cauze la pisici, găsim pneumonia feline, fibroza pulmonară și boala obstructivă traheobronșică.
- HP asociată cu tromboembolismul pulmonar: Tromboembolismul este un tablou clinic complex, caracterizat prin formarea de cheaguri multiple (trombi) în rețeaua vasculară de plămânul (în principal în arterele pulmonare) și pe partea dreaptă a inimii. Una dintre consecințele tromboembolismului pulmonar este obstrucția arterelor și creșterea persistentă consecutivă a presiunii pulmonare. În general, dirofilaria apare ca principala cauză a acestui tip de HP. Există însă și alte cauze posibile, precum: boli sistemice care duc la hipercoagulabilitate, neoplasme, boli glomerulare, sepsis, hiperadrenocorticism etc.
- HP cauzată de modificări ale atriului stâng al inimii: când atriul stâng prezintă o creștere cronică a presiunii, drenajul venele pulmonare sunt afectate. În consecință, poate fi observată hipertensiunea venoasă pulmonară, care este de obicei ușoară sau moderată. Cu toate acestea, atunci când această imagine se adaugă bolilor respiratorii sau tromboembolismului, hipertensiunea pulmonară poate deveni severă. Printre principalele cauze ale acestei creșteri a tensiunii arteriale, regăsim cardiomiopatia dilatată, displazia mitrală congenitală și boala degenerativă a valvei (DVE) care afectează cel mai frecvent valva mitrală.
Diagnosticarea hipertensiunii pulmonare la pisici
Când observi oricare dintre simptomele menționate la pisica ta, nu ezita să mergi rapid la clinica veterinară. Hipertensiunea pulmonară la pisici necesită un diagnostic diferențial foarte detaliat pentru a identifica cauza de bază și tratamentul specific ulterior.
După efectuarea unui examen fizic și analizarea istoricului pacientului, medicul veterinar poate solicita o electrocardiogramă (ECG), unele radiografii toracice și analize clinice (sânge, urină, fecale), pentru verificarea stării de sănătate a felina și verificați evoluția bolii în corpul dumneavoastră. Suspiciunea de HP va trebui de obicei confirmată printr-o ecocardiografie Doppler
Iată o ecocardiogramă Doppler color:
Tratamentul hipertensiunii pulmonare la feline
Tratamentul hipertensiunii pulmonare la pisici va depinde de identificarea cauzei de bază și a stării individuale de sănătate a pacientului. În general, medicul veterinar adoptă ca terapie de bază administrarea controlată a unor medicamente cu acţiune inhibitoare asupra vasoconstricţiei pulmonare. În plus, pot fi folosite și medicamente care contribuie la întărirea pereților capilarelor sanguine pulmonare, pentru a încetini progresia disfuncției endoteliale.
Când este diagnosticată prezența cheagurilor (trombi), de obicei se adaugă și terapia medicamentoasă anticoagulante Pe de altă parte, în unele cazuri a malformațiilor cardiace congenitale cu abateri, intervenția chirurgicală poate fi studiată ca opțiune de tratament viabilă pentru pacienții cu o stare de sănătate mai stabilă.
Este posibil să previi hipertensiunea pulmonară la pisici?
Prevenirea hipertensiunii pulmonare constă fundamental în a oferi felinei o medicină preventivă adecvată pe tot parcursul vieții. Pentru a face acest lucru, este esențial să faceți vizite regulate la veterinar la fiecare 6 luni, să respectați programul de vaccinare a felinelor și programul de deparazitare a pisicii. De asemenea, este esențial să oferi pisicii tale o dietă echilibrată, de o calitate excelentă, și să îi oferi jucării, zgârieturi și alte accesorii care îi permit să-și exercite corpul și mintea în fiecare zi.
