Hipertensiunea pulmonară este o constatare patologică în general subdiagnosticată în clinicile de animale mici, constând în creșterea tensiunii arteriale sistolice sau diastolice în circulația pulmonară. Apariția sa se poate datora unor cauze multiple, cele mai multe legate de alterări cardiace sau pulmonare, ceea ce determină nu doar diagnosticul, ci și tratamentul acestei alterări.
Dacă sunteți interesat să aflați mai multe despre hipertensiunea pulmonară la câini, vă recomandăm să consultați următorul articol de pe site-ul nostru, în că detaliem cele mai importante aspecte ale acestei constatări patologice, inclusiv cauzele, simptomele, diagnosticul și tratamentul.
Ce este hipertensiunea pulmonară la câini?
Înainte de a defini ce este hipertensiunea pulmonară, este necesar să explicăm în termeni largi cum este sistemul cardiovascular, format de cel circulator (cu arterele, venele și capilarele) și inima. Sistemul cardiovascular este împărțit în două circuite: circulația generală sau sistemică și circulația pulmonară. Scopul circulației generale este de a transporta sângele oxigenat către țesuturi, în timp ce scopul circulației pulmonare este de a transporta sângele deoxigenat la plămâni pentru a putea fi reoxigenat. Ambele circuite converg si se incruciseaza la nivelul inimii, formate din doua camere stangi (atriul stang si ventriculul stang, care comunica intre ele) si doua camere drepte (atriul drept si ventriculul drept, care de asemenea comunica intre ele). Atriul stâng primește sânge oxigenat din circulația pulmonară, care trece în ventriculul stâng, de unde este distribuit în toate țesuturile prin circulația generală. Atriul drept primește sânge dezoxigenat din circulația generală, care trece în ventriculul drept de unde este distribuit în plămâni, prin circulația pulmonară, pentru a fi din nou oxigenat.
Odată ce cunoaștem cele două tipuri de circulație care există, putem trece la definirea hipertensiunea pulmonară, care constă dintr-un creșterea tensiunii arteriale în circulația pulmonară.
Tipuri de hipertensiune pulmonară la câini
Hipertensiunea pulmonară poate fi de două tipuri:
- Hipertensiune pulmonară primară sau idiopatică: când cauza de bază este necunoscută
- Hipertensiune pulmonară secundară: când apare ca o complicaţie a altor boli. Este cel mai frecvent.
La rândul său, hipertensiunea pulmonară secundară poate fi clasificată în trei grupe în funcție de etiologia ei:
- Hipertensiunea pulmonară hipercinetică: este cauzată de creșterea fluxului sanguin către plămân, de obicei din cauza malformațiilor vasculare care permit trecerea sângelui din partea stângă în partea dreaptă a inimii.
- Hipertensiune pulmonară pasivă: apare din cauza dificultății de drenaj venos pulmonar, în general ca urmare a insuficienței cardiace stângi.
- Hipertensiune pulmonară angio-ocluzivă: Apare din cauza rezistenței vasculare crescute în plămân. Este cel mai frecvent tip de hipertensiune pulmonară severă.
Simptome de hipertensiune pulmonară la câini
Tabloul clinic asociat hipertensiunii pulmonare poate fi variabil. La câinii cu ușoară hipertensiune pulmonară, adesea singurele semne clinice observate sunt cele asociate cu patologia primară care provoacă hipertensiunea.
La pacienţii cu hipertensiune pulmonară moderată sau severă, manifestările clinice care pot fi observate sunt:
- caracteristică a patologiei primare care provoacă hipertensiunea.
- Tuse.
- Intoleranța la exerciții.
- Dispnee (detresă respiratorie): Inițial poate apărea doar dispnee la efort, dar în cazurile severe se poate observa dispnee în repaus.
- Cianoza: decolorarea albăstruie a mucoaselor.
- Sincopa: acestea sunt episoade care apar cu pierderea bruscă a conștienței, urmată de recuperare completă și de obicei bruscă. Acestea sunt de obicei cauzate de situații de entuziasm sau de exerciții fizice intense, deși în cazuri severe, o simplă plimbare sau urcarea unor trepte le poate declanșa.
- Când este asociată cu prezența insuficienței cardiace congestive drepte, se poate observa distensie abdominală datorată ascitei, distensie jugulară, puls jugular și revărsat pleural.
Cauzele hipertensiunii pulmonare la câini
Cauzele specifice care pot duce la hipertensiune arterială la câini sunt clasificate în următoarele grupe de boli:
- Boli care provoacă creșterea presiunii în atriul stâng: în cazurile de insuficiență cardiacă stângă datorată bolii degenerative ale valvei mitrale sau cardiomiopatie. Ele dau naștere hipertensiunii pulmonare pasive.
- Boli care produc supraîncărcare de volum la nivelul circulației pulmonare: din cauza malformațiilor vasculare precum defectul septal atrial (foramen Botal persistent), defect de sept ventricular și ductus arteriosus permeabil (PDA). Acestea duc la hipertensiune pulmonară hiperkinetică.
- Boli obstructive ale circulației pulmonare: precum dirofilarioza, angiostrogiloza, neoplazia, septicemia, anemia hemolitică autoimună, hiperadrenocorticismul, sindromul nefrotic și coagularea boala intravasculara diseminata (CID). Ele dau naștere hipertensiunii pulmonare angio-ocluzive.
- Boli pulmonare cronice: cum ar fi bolile pulmonare interstițiale, bolile obstructive cronice sau șederea cronică la altitudini mari. Aceste situații produc o scădere a presiunii arteriale a oxigenului, ceea ce determină vasoconstricția arteriolelor pulmonare și determină hipertensiune arterială angio-ocluzivă.
Diagnosticul hipertensiunii pulmonare la câini
diagnosticul prezumtiv de hipertensiune pulmonară poate fi făcut prin:
- Antecedente medicale și anamneză: îngrijitorii descriu adesea un tablou clinic caracterizat prin intoleranță la efort, dispnee, tuse, sincopă etc.
- Examenul fizic-Examenul general poate detecta semne precum distensia abdominală datorată ascitei sau dispneea în repaus. Murmurele pot fi detectate la auscultația cardiopulmonară.
- Radiografia toracică: dilatarea camerelor drepte ale inimii, a trunchiului pulmonar și a arterelor pulmonare, precum și infiltratele pot fi detectat pulmonar. În plus, pot fi observate manifestări ale patologiei primare care provoacă hipertensiune arterială.
- Analize de laborator: deosebit de important în cazurile de dirofilarioză și angiostrongiloză.
- Electrocardiograma: la majoritatea pacienților cu hipertensiune pulmonară electrocardiograma este normală, deși în cazuri severe unde P în alte și unde S cu vârf, profund și abaterea axei drepte.
- Ecografia bidimensională și modul M: la pacienții cu hipertensiune arterială moderată până la severă se pot observa hipertrofie și dilatare a ventriculului drept., precum și dilatarea arterei pulmonare. Exista insa pacienti cu hipertensiune pulmonara care nu prezinta anomalii ecocardiografice, asa ca un rezultat negativ la acest test nu trebuie sa excluda hipertensiunea pulmonara.
Toți acești pași ajută la ghidarea diagnosticului. Cu toate acestea, pentru a ajunge la un diagnostic definitiv de hipertensiune pulmonară la câini, este necesar să demonstrați creșterea presiunii la nivelul circulației pulmonare. Presiunea sistemică, adică presiunea care există la nivelul circulației generale, poate fi determinată cu ușurință folosind atât tehnici invazive, cât și neinvazive. Cu toate acestea, determinarea presiunii pulmonare este mai complexă. Tehnicile invazive nu sunt utile deoarece sistemul arterial pulmonar nu este direct accesibil, cu excepția cateterismului cardiac. Din acest motiv, trebuie folosite tehnici non-invazive, precum Studiul ecocardiografic Doppler, care permite estimarea presiunilor arterelor pulmonare.
Concret, ecocardiografia Doppler permite diagnosticarea hipertensiunii pulmonare prin detectarea unei valori mari ale vitezei sanguine în insuficiența tricuspidiană sau pulmonarăValori hipertensiunii pulmonare vor fi considerate cele la care viteza de regurgitare tricuspidiană este mai mare de 2,4 m/s și cele la care viteza de regurgitare pulmonară este mai mare de 2 m/s.
Tratamentul hipertensiunii pulmonare la câini
Pentru a aborda tratamentul hipertensiunii pulmonare la câini, trebuie luate în considerare următoarele puncte:
- Tratament de sprijin: obiectivul său este de a controla patologia primară și complicațiile acesteia.
- Tratament cu vasodilatatoare arteriale pulmonare: când tratamentul de susținere reușește să controleze patologia primară dar hipertensiunea pulmonară persistă și simptomele asociate acesteia, arterială pulmonară. trebuie administrate vasodilatatoare, cum ar fi sildenafilul.
- Tratamentul insuficienței cardiace congestive pe partea dreaptă (când este disponibil).
Prevenirea hipertensiunii pulmonare la câini
Așa cum am explicat în acest articol, hipertensiunea pulmonară poate fi cauzată de cauze multiple. Prevenirea apariției sale este o chestiune dificilă sau chiar imposibilă în unele cazuri, deoarece există animale cu o predispoziție puternică datorită rasei sau vârstei de a dezvolta boli care au origine secundar pulmonar hipertensiune.
Faptul că prevenirea apariției hipertensiunii pulmonare este dificilă face ca este deosebit de importantă diagnosticarea precoce a patologiilor care pot provoca hipertensiune arterială, în scopul pentru a stabili un tratament adecvat cât mai curând posibil și pentru a evita complicațiile. In acest sens:
- La câini de rase mici și de vârstă înaintată, care au o predispoziție deosebită de a suferi de boala degenerativă a valvei mitrale, ar trebui se efectuează controale regulate pentru a depista cât mai curând boala și a preveni apariția hipertensiunii pulmonare.
- La cățeluși este important să se efectueze o bună auscultație cardiopulmonară la o vârstă fragedă, pentru a depista anomaliile congenitale care pot fi cauza hipertensiunii pulmonare.
- Câinii care trăiesc în zone de mare altitudine în ceea ce privește nivelul mării ar trebui monitorizați periodic pentru a preveni efectele tensiunii arteriale scăzute de oxigen.
