Tumorile mastocitare la pisici se pot prezenta sub două forme diferite: cutanată și viscerală. Tumora cutanată a mastocitelor este cea mai frecventă și este al doilea tip ca răspândit de cancer malign la pisici. Mastocitomul visceral apare în principal în splină, deși poate apărea și în alte locații, cum ar fi intestinul.
Diagnosticul se pune prin citologie sau biopsie, în cazurile de mastocitom cutanat, și prin citologie, analize de sânge și imagistică de diagnostic în mastocitomul visceral. Tratamentul se face chirurgical in ambele cazuri, desi in anumite tipuri de mastocitom visceral nu este indicat, folosind chimioterapie si medicamente de sprijin pentru imbunatatirea calitatii vietii pisicii cu mastocitom. Continuați să citiți acest articol pe site-ul nostru pentru a afla mai multe despre mastocitomul la pisici, simptomele, tratamentul și prognosticul acestuia.
Ce este mastocitomul la pisici?
Tumora mastocitară este o tumoare care constă dintr-o multiplicarea exagerată a mastocitelor Mastocitele sunt celule care își au originea în măduva osoasă din precursori hematopoietici și pot fi găsiți în piele, țesutul conjunctiv, tractul gastrointestinal și tractul respirator.
Sunt niște celule defensive de primă linie împotriva agenților infecțioși și granulele lor conțin substanțe care mediază reacții alergice și inflamatorii, precum histamina, TNF-α, IL-6, proteaze etc.
Când apare o tumoră a acestor celule, substanțele conținute în granulele lor sunt eliberate excesiv, provocând efecte locale sau sistemice că pot dau naștere la multe semne clinice diferite, în funcție de localizarea lor.
Tipuri de mastocitom la pisici
La pisici, mastocitomul poate fi cutanat, atunci când este localizat pe piele; sau viscerală, când se găseşte în viscerele interne.
Mastocitom cutanat
Este a doua cea mai frecventă tumoră malignă la pisici și a patra dintre toate tumorile feline. Pisicile siameze par mai predispuse la tumorile mastocitare cutanate. Există două forme de tumori mastocitare cutanate în funcție de caracteristicile lor histologice:
- Mastocitar: apare mai ales la pisicile peste 9 ani și se împarte compact (cel mai frecvent și benign, până la 90 % din cazuri) și formă difuză (mai malignă, infiltrantă și care provoacă metastaze).
- Histiocitar: Aceasta apare între 2 și 10 ani.
Mastocitom visceral
Aceste mastocite pot fi găsite în organe parenchimatoase, cum ar fi:
- Splină (cel mai frecvent).
- Intestinul subtire.
- Ganglioni limfatici mediastinali.
- Gaglionii limfatici mezenterici.
Afectează în special pisicile mai în vârstă între 9 și 13 ani de vârstă.
Simptome de mastocitom la pisici
În funcție de tipul de tumoare mastocitară la pisici, simptomele pot varia, așa cum vom vedea mai jos.
Simptome de mastocitom cutanat la pisici
Tumorile cutanate mastocite la pisici pot fi mase simple sau multiple (20% din cazuri). Ele pot fi găsite pe cap, gât, piept sau extremități, printre altele.
Constă din noduli care sunt de obicei:
- Definit.
- 0, 5-3 cm în diametru.
- Nu este pigmentat sau roz.
Alte semne clinice care pot apărea în zona tumorii sunt:
- Eritem.
- Ulcerație superficială.
- Mâncărime intermitentă.
- Autotraumă.
- Inflamaţie.
- Edem subcutanat.
- Reacție anafilactică.
Nodulii mastocitari histiocitari dispar de obicei spontan.
Simptome de mastocitom visceral la pisici
Pisicile cu tumori mastocitare viscerale prezintă semne de boli sistemice, cum ar fi:
- Vărsături.
- Depresie.
- Anorexie.
- Pierdere în greutate.
- Diaree.
- Hiporexie.
- Dificultate respiratorie dacă există revărsat pleural.
- Splenomegalie (splină mărită).
- Ascită.
- Hepatomegalie (ficat mărit).
- Anemie (14-70%).
- Mastocitoză (31-100%).
Când o pisică prezintă alterări ale splinei, precum creșterea dimensiunii, noduli sau afectarea generală a organului, în primul loc la care să te gândești este o tumoare mastocitară.
Diagnosticul mastocitomului la pisici
Diagnosticul va depinde de tipul de tumoare mastocitară pe care medicul veterinar suspectează că o poate avea felina.
Diagnosticul mastocitomului cutanat la pisici
Mastocitomul cutanat la pisici este suspectat atunci când apare un nodul cu caracteristicile descrise mai sus, confirmat prin citologie sau biopsie.
Tumora mastocitară hististică este cea mai dificil de diagnosticat prin citologie datorită caracteristicilor sale celulare, granularității vagi și prezenței celulelor limfoide.
Trebuie ținut cont de faptul că mastocitele pot apărea și în granulomul eozinofil felin, ceea ce poate duce la un diagnostic eronat.
Diagnosticul mastocitomului visceral la pisici
diagnosticul diferențial al mastocitomului visceral felin, în special al splinei, include următoarele procese:
- Splenită.
- Splină accesorie.
- Hemangiosarcom.
- Hiperplazie nodulară.
- Limfom.
- Boala mieloproliferativă.
CBC, testele biochimice și imagistice sunt cheia pentru diagnosticarea tumorii mastocitare viscerale:
- Analiza de sânge: la testul de sânge, mastocitemia și anemia pot ridica suspiciuni. În special prezența mastocitemiei, fiind caracteristică acestui proces la pisici.
- Ecografia abdominală: Ecografia abdominală poate detecta splenomegalia sau o masă intestinală și poate căuta metastaze în ganglionii limfatici mezenterici sau alte organe, cum ar fi ficat. De asemenea, permite să se vadă modificări ale parenchimului splinei sau nodulilor.
- Raze X toracice: Radiografia toracică permite observarea stării plămânilor, căutând metastaze, revărsat pleural sau alterari ale mediastinului cranian.
- Citologie: Citologia prin aspirare cu ac fin a splinei sau a intestinului poate diferenția o tumoare mastocitară de alte procese descrise în diagnosticul diferenţial. Dacă se efectuează pe lichid pleural sau peritoneal, pot fi observate mastocite și eozinofile.
Tratamentul mastocitomului la pisici
Tratamentul de urmat va prezenta și unele variații în funcție de tipul de tumoră mastocitară care urmează să fie tratată.
Tratamentul mastocitomului cutanat la pisici
Tratamentul tumorilor mastocitare cutanate se realizează cu intervenții chirurgicale de îndepărtare, chiar și în cazurile formelor histiocitare, care tind să regreseze din spontan.
Chirurgia este curativă și trebuie efectuată prin rezecție locală, în cazurile de mastocite, și cu margini mai agresive în cazurile difuze. În general, Excizia localăcu margini între 0,5 și 1 cm este sugerată pentru orice tumoră mastocitară cutanată diagnosticată prin citologie sau biopsie.
Recidivele în tumorile mastocitare cutanate sunt foarte rare, chiar și în exciziile incomplete.
Tratamentul mastocitomului visceral la pisici
Indepartarea chirurgicala de mastocitom visceral se efectueaza la pisici cu masa intestinala sau splina fara metastaze in alta parte. Înainte de îndepărtare, se recomandă folosirea de antihistaminice, cum ar fi cimetidina sau clorferamină, pentru a reduce riscul degranulării mastocitelor, care ar cauza probleme precum ulcere gastro-intestinale, anomalii ale coagulare și hipotensiune arterială.
Timpul mediu de supraviețuire după splenectomie este între 12 până la 19 luni, dar factorii de prognostic negativ se găsesc la pisicile cu anorexie, cu considerabile scădere în greutate, cu anemie, mastocitemie și metastaze.
După operație, de obicei se administrează chimioterapia adjuvantăcu prednisolon, vinblastină sau lomustină.
În cazurile de metastază sau de afectare sistemică, prednisolonul oral poate fi utilizat în doze de 4-8 mg/kg la fiecare 24-48 ore. Dacă este necesar un agent chimioterapeutic suplimentar, clorambucilul poate fi utilizat pe cale orală în doză de 20 mg/m2 la fiecare două săptămâni.
Pentru ameliorarea simptomelor unor pisici, medicamente antihistaminice pot fi folosite pentru a reduce aciditatea gastrică excesivă, greața și riscul de apariție a bolilor gastro-intestinale. ulcer, antiemetice, stimulente ale apetitului sau analgezice.
