În lumea animală găsim multe specii care au caracteristici unice, ceea ce le face în multe cazuri considerabil deosebite. Un exemplu în acest sens se găsește la girafe, care sunt originare din Africa și se disting prin faptul că sunt cele mai în alte animale terestre care există. Girafele sunt mamifere rumegătoare, așa că alimentația lor este exclusiv erbivoră, pentru care își folosesc gâtul enorm, mâncând astfel exclusiv plante la care niciun alt animal nu le poate ajunge decât dacă reușesc să se cațere.
De-a lungul timpului au existat diferite ipoteze despre de ce girafele au gâtul atât de lung Așadar, în acest articol al site-ului nostru dorim să vă prezentăm informații despre acesta, astfel încât să cunoașteți beneficiile și dezavantajele pe care membrii acestor specii le au datorită acestei trăsături particulare.
Caracteristicile gâtului girafei
Când vedem o girafă cu un gât care poate măsura până la 2 metri, ne putem gândi că anatomia sa internă este total diferită de cea a altor artiodactile sau ungulate, ordinul căruia îi aparțin aceste animale. Totuși, studiile [1] au arătat că girafele, ca și alte mamifere (cu excepția a trei genuri),au șapte vertebrele cervicale. Așa că gâtul lor lung nu le-a afectat, cel puțin structural, coloana vertebrală.
Principalele diferențe pe care girafa le are la nivelul vertebrelor au de-a face cu anumite găuri transversale și alungirea semnificativă a centrilor vertebrali, care explică în sfârșit de ce au un gât atât de lung. În acest sens, și în ciuda opiniilor diferite, girafele au o coloană vertebrală cu același număr de unități structurale, dar net mai alungită.
Cele de mai sus rezultă că mai mult de jumătate din coloana vertebrală a girafei este formată din vertebre cervicale alungite. În timp ce celel alte vertebre din coloana vertebrală sunt similare ca lungime cu celel alte ungulate.
În acest sens, gâtul girafei este un aspect adaptativ al acestui animal care îl face unic și, în ciuda diverselor posturi din motivele acestui rezultat evolutiv, se apreciază că limitările de mediu trebuie să fi avut o importanță importantă. rol în forma acestei structuri deosebite.
De ce au girafele gâtul lung?
Dezbaterea despre motivul pentru care girafele au gâtul atât de lung, nu este deloc recentă. Dimpotrivă, au trecut secole de când a început. Unul dintre primii care a postulat idei despre acest fapt a fost francezul Jean-Baptiste de Lamarck (1744-1829), care a propus că aceste animale aveau anterior gâtul scurt, dar că prin întinderea constantă a acestuia să încerce să se hrănească cu frunzele mai în alte. în copaci, a dezvoltat acest nou fenotip, care a fost o trăsătură dobândită promovată de mediu și, de asemenea, ereditară. Cu toate acestea, ideile lui Lamark au fost înlăturate de comunitatea științifică a vremii.
Mai târziu, Charles Darwin (1809-1882), a preluat ideile evolutive ale lui Lamark și a stabilit că acest eveniment a avut loc printr-un proces cunoscut sub numele de selecție naturală. Darwin explică că girafele cu gâtul mai lung au supraviețuit pe cele cu gâtul mai scurt, putând continua să se hrănească atunci când frunzele inferioare ale copacilor au fost epuizate și acestea au moștenit acest caracter descendenților lor. Aceasta explică apoi favorizarea trăsăturii gâtului lung ca eveniment de selecție naturală, legat de competiția pentru hrană.
Deși ideile lui Darwin, împreună cu progresul științific actual, nu au fost complet excluse în ceea ce privește faptul gâtului lung al girafelor, au apărut și alte ipoteze mai recente. Unul este în mod similar legat de selecția naturală, dar în acest caz legat de aspectul sexual. Conform acesteia, masculii din acest grup dezvoltă un duel cunoscut sub numele de gât, care constă în a se înfrunta unul pe celăl alt folosindu-și gâtul ca arme, astfel încât să se împingă și să-și facă putere susținând un gât împotriva celuil alt. Masculul care câștigă această confruntare atinge succesul reproductiv cu femela, ceea ce ar putea explica favorizarea dezvoltării, permanenței și moștenirii trăsăturii gâtului lung în grup.
Având în vedere aspectele ridicate, există poziții care exprimă neexcluderea ambelor mecanisme menționate mai sus. Adică, selecția pentru concursul alimentar și aspectul sexual, s-ar putea să fi avut originea în totalitate și a favorizat dezvoltarea gâtului lung al girafelor.
Deși încă lipsesc studiile care să demonstreze relația evolutivă, cercetările recente [2] au codificat secvența genetică a girafelor și au descoperit prezența unor gene care au impact asupra dezvoltării scheletice și cardiovasculare a acestor animale. Deci, dacă au suferit câteva modificări ușoare, ar putea fi explicația pentru care aceste mamifere au devenit cele mai în alte din lumea terestră.
O altă idee care a fost propusă este că girafele care locuiesc în savanele fierbinți din Africa nu sunt mai bine reglatori ai căldurii corporale decât alte animale din acest habitat. Așadar, gâtul poate să fi evoluat pentru a favoriza acest aspect, întrucât îndreptându-l spre soare, reușește să genereze o umbră pe propriul corp, ceea ce îi permite să reducă incidența solară asupra acestuia, reglând astfel temperatura structurii sale fizice. În acest sens, această ipoteză ar fi legată de un aspect evolutiv legat de termoreglarea animalului
Avantaje și dezavantaje ale gâtului lung al girafei
Fără îndoială, unul dintre cele mai mari avantaje ale gâtului lung al girafei este Poate să te hrănești cu frunzele care se află în părțile cele mai în alte de copaci, deci această hrană este cumva exclusivă acestor animale. Un alt aspect care îi favorizează este că fiind atât de înalți, ei pot vedea mai ușor prezența prădătorilor în zonă și se pot pregăti pentru a se proteja. De exemplu, în prezența leilor care sunt unul dintre principalii lor prădători atunci când sunt adulți.
În ceea ce privește dezavantajele, putem menționa că tocmai înălțimea lor particulară îi face un animal ușor de identificat la o anumită distanță, deci lor prădătorii nu necesită mult efort pentru a le găsi. În acest sens, mărimea lor le face dificilă ascunderea. În plus, girafele au nevoie de un sistem anatomic și fiziologic extrem de eficient pentru a se putea menține adecvat, ceea ce presupune necesitatea unei cantități mari de hrană zilnică și un efort mare pentru corpul lor, mai ales în condițiile de mediu în care trăiesc.
