Așa cum se întâmplă cu alte animale, iepurii pot suferi de o mare varietate de patologii oftalmologice, care pot afecta diferite structuri oculare. Cunoașterea principalelor semne clinice asociate acestor patologii este crucială pentru a detecta precoce orice problemă oculară, a acționa rapid și a evita complicațiile.
Vrei să cunoști principalele boli oculare ale iepurilor? Dacă da, nu ezitați să ni se alăture în următorul articol de pe site-ul nostru.
Dacriocistita
Dacriocistita este o boală oculară foarte frecventă la iepuri. Este o inflamație și infecție a sistemului responsabil de drenarea lacrimilor, în special a canalului lacrimal și a cisternei. Canalul nazolacrimal este un canal care conectează ochiul cu cavitatea nazală, ceea ce permite drenarea lacrimilor. La iepuri, acest canal are un traseu sinuos, cu mai multe ingustari bruste care duc adesea la obstructia totala sau partiala a canalului. Ca o consecință, lacrima începe să se acumuleze, creând condițiile ideale pentru dezvoltarea unei infecții.
În general, această patologie este de obicei secundară unei boli dentare subiacente, deși poate fi cauzată și de rinită, granuloame sau, mai rar la infecțiile primare ale canalelor.
Cel mai evident semn clinic la acești iepuri este prezența unui exsudat seromucos sau mucopurulent în colțul interior al ochiuluiDeși simptomele permit diagnosticarea procesului, este necesar să se efectueze teste complementare (raze X, CT etc.) pentru a determina cauza dacriocistitei. În plus, va fi necesară prelevarea unei probe pentru a efectua o cultură microbiană și a putea stabili un tratament specific cu antibiotice.
Tratament
Tratamentul dacriocistitei la iepuri ar trebui să includă:
- Spălarea ductului nasolacrimal (încălcare) cu ser fiziologic de două ori pe săptămână. Acest lucru ajută la eliminarea exsudatelor acumulate în canal și permite restabilirea fluxului normal al lacrimilor.
- Tratament cu antibiotice: se va lua în considerare microorganismul izolat în cultură pentru stabilirea unei antibioticoterapii specifice.
- Tratamentul cauzei primare (dacă se cunoaște).
Glaucom
Glaucomul este o patologie caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare, care ajunge să producă degenerarea a nervului optic și odată cu acesta pierderea vederii.
La iepuri, glaucomul poate fi un proces:
- Primar: din cauza unui defect congenital al unghiului iridocornean care împiedică drenarea corectă a umorii apoase. În consecință, umoarea apoasă se acumulează în interiorul ochiului și crește presiunea intraoculară. Este cel mai frecvent tip de glaucom la iepurii domestici.
- Secundar față de alte patologii oculare: precum cataracta, uveita, neoplasmele intraoculare etc., care modifică și drenajul umorii apoase și ele favorizează creşterea presiunii intraoculare.
Semnele oculare care pot fi observate la iepurii cu glaucom sunt:
- Dureri de ochi: Iepurii manifestă adesea durere cu apatie și depresie, adesea scărpinându-se sau frecându-și capul pe partea laterală a ochiului afectat.
- Buftalmie: Mărirea ochiului din cauza presiunii intraoculare în exces.
- Edem corneean difuz: opacitatea corneei.
- Midriază: dilatarea pupilei.
- Pierderea vederii.
Diagnosticul se bazează pe trei puncte:
- Examen oftalmologic complet.
- Tonometrie: constă în măsurarea presiunii intraoculare.
- Gonioscopia: constă în explorarea unghiului iridocornean (punctul prin care se scurge umoarea apoasă) cu un instrument numit gonioscop.
Tratament
Scopul tratamentului glaucomului este menținerea presiunii intraoculare la valori normale pentru a preveni afectarea nervului optic și pierderea vederii.
- În glaucoamele acute: există șanse de refacere a vederii animalului, așa că trebuie instituit un tratament de urgență pentru reducerea presiunii intraoculare. Pentru aceasta, se pot folosi picături pentru ochi cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (cum ar fi dorzolamida), blocante ale receptorilor beta-adrenergici (cum ar fi timololul) sau hipotensive (cum ar fi manitolul).
- În glaucoamele cronice: orbirea este ireversibilă, așa că terapia are ca scop doar reducerea durerii oculare printr-o intervenție chirurgicală cât mai estetică. În funcție de caz, se poate face o enucleare (se scoate globul ocular și se închide pleoapa) sau se poate opta pentru o variantă mai estetică, precum golirea globului ocular și punerea unei proteze intraoculare.
Uveită
Uveita este o altă dintre cele mai frecvente boli oculare la iepuri și constă în inflamația uveei, sistemul vascular stratificat al ochiului. compus din iris, corpi ciliari și coroidă.
Deși există multiple cauze capabile să producă uveită, la iepuri sunt două care sunt deosebit de frecvente:
- Cauze traumatice.
- Cauze infecţioase: din cauza Encephalitozoon cuniculi (produce aşa-numita uveită facoclastică), Pasteurella spp. sau Staphylococcus spp.
Cele mai frecvente semne în cazurile de uveită sunt:
- Blepharospamus: ochiul închis din cauza durerii oculare.
- Hiperemia: ochi roșii.
- Epiphora: sfâșiere.
- Mioză: contracție pupilară (nu se produce întotdeauna).
- Edem corneean difuz: opacitatea corneei.
- Când procesul progresează puteți vedea hyphema (depunere de sânge în camera anterioară), hypopion (depunere de globule albe în camera anterioară) sau cataracte (opacitatea lentilei).
diagnostic de uveita la iepuri se face printr-un examen oftalmologic complet, dar va fi important să se efectueze și o baterie de analize complementare pentru a afla cauza uveitei (analize de sânge și urină, ecografie și radiografie oculară etc.).
Tratament
Planul de tratament ar trebui să se concentreze pe trei aspecte:
- Tratamentul cauzei primare a uveitei: mai ales când există cauze infecțioase, care vor necesita tratament specific antibiotic sau antiparazitar.
- Controlul inflamației: utilizarea de medicamente antiinflamatoare (corticosteroizi sau AINS), topice sau sistemice. De reținut că tratamentul cu corticosteroizi este contraindicat atunci când cauza este infecțioasă.
- Controlul durerii oculare: cu picături de ochi cicloplegice cu tropicamidă.
Prognosticul depinde fundamental de cauza uveitei, deci uveitele de origine traumatică au un prognostic mult mai bun decât cele de origine infecțioasă.
Cascade
O cataractă este o opacitatea cristalinului care, în funcție de mărimea și gradul de maturitate, poate produce diferite grade de pierderea vederii.
diagnoza dvs. necesită:
- Dlatarea pupilei cu tropicamidă pentru a putea explora întregul cristalin.
- Scanare cu lumină de fundal: Vă permite să observați clar opacitatea lentilei.
- Ecografia oculară și electroretinografie: pentru a confirma că pierderea vederii se datorează cataractei și nu unei alte tulburări oculare.
Tratament
Tratamentul este neapărat chirurgical din moment ce nu există un tratament medical capabil să elimine opacitatea cristalinului. Mai exact, intervenția chirurgicală de elecție este facoemulsificarea, care constă în extragerea cristalinului și înlocuirea acestuia cu o lentilă intraoculară.
Prognosticul după operație este foarte bun, astfel încât între 90-95% dintre iepuri își recuperează vederea.
Conjunctivită
Conjunctivita este definită ca inflamația conjunctivei, membrana mucoasă care acoperă partea din spate a pleoapelor și partea din față a globului ocular.
Pot exista multiple cauze ale conjunctivitei la iepuri, unele dintre cele mai relevante fiind:
- Infecții bacteriene: Sacul conjunctival al iepurelui conține flora microbiană fiziologică care poate deveni patogenă în anumite circumstanțe. Agentul patogen Staphylococcus aureus este izolat frecvent din conjunctivita de iepure.
- Infecții virale: precum cea cauzată de virusul mixomatozei, în special la iepurii nevaccinați.
- Infecții parazitare: precum cea cauzată de microsporidium Encephalitozoon cuniculi.
- Boala dentară: cum ar fi creșterea excesivă a rădăcinilor dentare sau abcesele dentare.
- Corpi străini: cum ar fi fânul, paiele, iarba sau semințele, care se pot lipi de ochi și irita conjunctiva.
Cele mai frecvente semne de conjunctivită la iepuri sunt:
- Hperemie conjunctivală: ochi roșii.
- Chemoza: edem al conjunctivei.
- Epiphora: sfâșiere.
- Exsudatele seroase, mucoase sau purulente.
- Hiperplazia conjunctivală și formarea foliculilor.
Tratament
Tratamentul conjunctivitei va depinde de cauza primară, astfel încât să se poată administra antibiotice, antivirale sau antiparazitare în caz de infecție, tratamente chirurgicale în cazuri de patologii dentare etc.
Ulcere corneene
Ulcerele corneene sunt, de asemenea, printre cele mai frecvente boli oculare la iepuri. Corneea este stratul transparent cel mai exterior al ochiului, care acoperă irisul și delimitează frontal camera anterioară. Ca și la alte specii, corneea de iepure este alcătuită din 4 straturi: epiteliul exterior, stroma, membrana Descemet și endoteliul interior. Când această structură suferă o agresiune externă, se produce o rană numită ulcer corneean, care poate afecta unul sau mai multe straturi ale corneei. La iepuri, rănile apar adesea ca urmare a luptei cu alte animale sau frecarea fețeiîmpotriva barelor cuștilor sau împotriva materialelor abrazive (covoare, așternut etc.).). Ele pot apărea însă și ca o consecință a altor patologii, precum keratoconjunctivita uscată (sau ochi uscat), entropionul, buftalmia etc.
În funcție de adâncimea lor, ulcerele corneene sunt clasificate ca:
- Ulcere superficiale: Sunt afectate doar epiteliul extern și stratul superficial al stromei.
- Ulcere profunde: o parte semnificativă a stromei se pierde.
- Descemetocele: când ajung la membrana lui Descemet.
- Ulcer perforat: când corneea este complet perforată și irisul iese prin rană.
Cele mai frecvente semne clinice de ulcere corneene la iepuri sunt:
- Epiphora: sfâșiere.
- Blefarospasm: ochiul închis din cauza durerii.
- Hperemie conjunctivală: ochi roșii.
Pentru diagnostic este necesar să se efectueze:
- Un examen oftalmologic complet: Pe lângă pierderea de țesut, poate fi observat edem corneean focal. În cazurile cronice se poate observa formarea de noi vase și infiltrarea celulară în cornee.
- O pată de fluoresceină: acest colorant va delimita ulcerul corneean prin atașarea la stromă, totuși, trebuie avut în vedere că acest Această tehnică nu va fi eficientă în cazurile de ulcere foarte profunde în care s-a pierdut toată stroma (descemetocel sau perforație).
Tratament
Tratamentul ulcerelor corneene la iepuri depinde de cauză, adâncime/întindere și severitate:
- În caz de ulcer superficial: administrați un picătură oftalmică cu antibiotice Spectru larg (cum ar fi combinații de neomicină, polimixină B și gramicidină) pentru a preveni infecția și a promova vindecarea. În plus, un picătură oftalmică cicloplegică (cum ar fi tropicamidă sau ciclopentolat) trebuie administrată pentru a reduce durerea.
- În caz de ulcere profunde, complicate sau infectate: frecvența de administrare a picăturilor pentru ochi cu antibiotic trebuie crescută (la fiecare 1-2 ore) și trebuie să aplice un ser autolog pentru a opri distrugerea țesutului corneean. Dacă animalul nu răspunde și ulcerul continuă să progreseze în ciuda tratamentului medical, tratamentul chirurgical poate fi necesar
În plus, un guler elisabetan ar trebui să fie plasat în ambele cazuri pentru a preveni autotraumarea animalului la zgâriere, deoarece acest lucru ar putea complica și mai mult deteriorarea corneei.
După cum puteți vedea, diferitele boli oculare ale iepurilor necesită tratament veterinar, așa că este foarte important să mergeți la cel mai apropiat centru dacă observați oricare dintre simptomele menționate.
