Flegmon la câini - Tratament, simptome și cauze

Cuprins:

Flegmon la câini - Tratament, simptome și cauze
Flegmon la câini - Tratament, simptome și cauze
Anonim
Flegmon la câini - tratament și cauze
Flegmon la câini - tratament și cauze

Abcesele dentare, cunoscute în mod obișnuit sub numele de flegmoni, sunt acumulări de puroi la nivelul gingiilor care provin ca urmare a infecțiilor bacteriene. Aspectul său este de obicei asociat cu dureri severe în cavitatea bucală, care provoacă scăderea apetitului sau chiar anorexie completă la câinii care suferă de aceasta.

Vrei să afli mai multe despre flegmon la câini? Dacă da, nu rata următorul articol de pe site-ul nostru unde vom va vorbi despre tratamentul și cauzele dvs..

Ce este un flegmon la câini?

Un flegmon, sau ce este la fel, un abces dentar, este o acumulare de puroi la nivelul gingiei adica apare ca urmare a unei infecții bacteriene.

Apariția unui abces sau a unui flegmon este întotdeauna rezultatul existenței unei boli dentare netratate De aceea, este esențial să trecem în revistă periodic cavitatea bucală a câinilor pentru a detecta orice alterare și astfel a evita acest tip de complicații.

Simptomele unui flegmon la câini

Apariția unui abces dentar la câini se prezintă de obicei cu următoarele simptome:

  • Lipsa poftei de mâncare sau anorexie din cauza durerii în cavitatea bucală. Unii câini refuză să mănânce hrană uscată sau tare și tolerează doar hrana moale și umedă.
  • Umflarea feței sau în jurul ochilor.
  • ganglioni limfatici umflați Regional.
  • Febră.
  • Sialoree: salivare excesivă.
  • Halitoza.

De menționat că, în cazuri severe sau în lipsa tratamentului, bacteriile care provoacă infecția bucală pot ajunge în sânge și, de acolo, declanșează infecții secundare în alte organe În aceste cazuri, pot fi observate concomitent și alte simptome în funcție de organul sau țesutul afectat.

Flegmon la câini - Tratament și cauze - Simptomele unui flegmon la câini
Flegmon la câini - Tratament și cauze - Simptomele unui flegmon la câini

Cauzele flegmonului la câini

Originea flegmoanelor sau a abceselor dentare este întotdeauna bacteriană. Cele mai frecvente cauze care pot duce la o infecție bacteriană și, odată cu aceasta, la formarea unui flegmon la câini sunt:

  • Boala parodontala: este o boala infectioasa cauzata de placa dentara bacteriana. Pe măsură ce evoluează, tartrul se depune pe dinți care, în timp, ajunge să ducă la inflamarea cronică a gingiilor (gingivita) și a țesutului din jurul dintelui (parodontită).
  • Fractură dentară: din cauza traumatismelor sau a mestecării unor obiecte foarte dure. Când fracturile sunt complete (afectează întreaga structură dentară și ajung în canalul pulpar), poate apărea pulpita (inflamația pulpei), urmată de formarea unui abces dentar.
  • Caria: Apare atunci când microorganismele din gură fermentează carbohidrații din dietă. Deși este o boală rară la speciile canine, trebuie luată în considerare deoarece unii câini pot suferi de ea.

De aceea, putem spune că apariția unui flegmon sau a unui abces dentar este întotdeauna rezultatul existenței unei boli dentare netratate.

Flegmon la câini - Tratament și cauze - Cauzele flegmonului la câini
Flegmon la câini - Tratament și cauze - Cauzele flegmonului la câini

Diagnosticul flegmonului la câini

Diagnosticul flegmonului la câini se bazează fundamental pe două puncte:

  • Examinarea cavității bucale: Este adesea necesară sedarea animalului pentru o examinare mai amănunțită a cavității bucale.
  • Raze X orale: pentru a detecta starea dinților afectați de abces.

Tratament pentru flegmon la câini

Odată ce am explicat în ce constă un abces dentar la câini, trebuie să abordăm cum să vindecăm un flegmon la câini. Tratamentul abceselor dentare se bazează pe:

  • Administrarea de antibiotice cu spectru larg.
  • deschiderea abcesului pentru drenarea materialului purulent și curățarea zonei afectate.

Desigur, antibioticul pentru infectia din gura cainelui trebuie prescris de medicul veterinar. Pe de altă parte, pe lângă tratarea abcesului în sine, este necesar să se stabilească un tratament pentru patologia care l-a provocat. In acest sens:

  • În caz de boală parodontală: alimentele umede și dulci trebuie eliminate din alimentație, putând fi efectuate tratamente stomatologice (cum ar fi atele dinților mobili, extracția dinților ireversibili, eliminarea pungilor parodontale etc.)
  • În caz de fractură dentară: în majoritatea cazurilor este de obicei necesară extragerea piesei fracturate, deși la câinii care necesită conservarea tuturor piese dentare (cum ar fi câinii de expunere) este posibilă efectuarea unei endodonții și reconstrucție a dintelui.
  • În caz de carii dentare: poate fi suficientă efectuarea unui canal radicular, deși în cazuri avansate, poate fi necesară extracția. partea sau părțile afectate.

După cum puteți vedea, pentru a reduce inflamația la nivelul gingiilor unui câine, este mai întâi necesar să găsiți cauza care a determinat dezvoltarea flegmonului. Prin urmare, este foarte important să mergeți la centrul veterinar.

Prevenirea flegmonului la câini

Așa cum am explicat deja, flegmonii sau abcesele dentare apar ca o consecință a patologiilor dentare netratate. Ținând cont de acest lucru, putem ghici că apariția flegmonilor poate fi evitată cu ușurință prin prevenirea acestui tip de boală.

Concret, măsurile care trebuie luate în considerare pentru a preveni apariția flegmonului la câini, sau a abceselor dentare, sunt:

  • Periajul dinților: de la dentiția permanentă (la vârsta de 7-8 luni) dezvoltarea plăcii dentare prin periajul dentar corect. Pentru a face acest lucru, ar trebui să folosiți periuțe de dinți și pastă de dinți specială pentru câini și să curățați la fiecare 2-3 zile.
  • Gustări masticabile: aceste tipuri de produse ajută la prevenirea apariției bolii parodontale.
  • Curăţarea gurii: la animalele care au o tendinţă deosebită de acumulare de tartru, poate fi convenabil să se efectueze o curăţare a gurii la fiecare 1-2 ani.
  • Evitați obiectele dure: câinii trebuie împiedicați să muște sau să se joace cu obiecte foarte dure (cum ar fi pietre sau altele asemenea), care ar putea fi cauza fracturilor dentare.

Recomandat: